Faceți căutări pe acest blog

duminică, 20 ianuarie 2013

Pasii unei adoptii

Eu cochetam cu ideea adoptiei din 2005, dar in mai 2011 m-am hotarat. Imi amintesc exact ziua, momentul...ce anume faceam, unde eram. Am sunat la Directia Generala de Asistenta Sociala Protectia Copilului Iasi (pentru ca de ea apartin), si a doua zi, pe 13 mai 2011 am fost si am depus cererea.
Cererea se depune la registratura in urma unei discutii avute cu un asistent social. Acesta, te ajuta sa formulezi cererea(e destul de greu sa te hotarasti ce copil vrei- tu te duci sa faci cerere pentru a adopta un copil, dar acolo trebuie sa tii cont de anumite criterii: varsta, sex, etnie, stare de sanatate, stadiul dezvoltarii neuro-psihice...) si iti ofera primele informatii.
!!! Atentie: Nu va fie frica sau rusine si nu aveti nici o retinere in a spune clar si raspicat ce doriti,pentru ca aceasta este o alegere pe viata menita sa faca unui copil si dumneavoastra viata si mai frumaoasa, nu sa o ingreuneze)
Legat de varsta, aveti grija ca varsta de 0-4 ani inseamana pana la 4 ani 11 luni si 29 zile, sau 5 ani fara o zi.

- la aceasta primesti un raspuns prin posta, cum ca te-au luat in evidente si urmeaza sa parcurgi procesul de atestare, in care vi se indica asistentul social ce se ocupa de cazul dvs. De acum, pentru urmatorii 1-2 ani cu el veti tine legatura.
Atestarea e un proces ce dureaza maxim 120 zile. Pentru aceasta trebuie sa parcurgi urmatoarele etape:
          - un dosar cu acte(partea cea mai usoara)
          - examen psihologic
          - vizite acasa
          - cursuri de puericultura;
Dosarul cu acte contine:(pentru fiecare parinte adoptator)
- adeverinte de venit
- cazier
- adeverinta medic familie - fara boli cronice sau psihice
- adeverinta examen psihiatric-apt adoptie
- o declaratie notariala cum ca nu sunteti decazuti din ddrepturile parintesti si ca nu ati lipsit mai mult de  3 luni din tara (nu-mi amintesc exact daca asa era, asta va spune exact cum trebuie sa sune asistentul social care se ocupa de caz)
- doua caracterizari de la colegii de serviciu. De obicei aici oamenii se sperie si nu stiu ce sa scrie. Eu am avut noroc ca au fost inspirate si am avut o surpriza placuta cand am citit ce cred despre mine. Important este sa va descrie asa cum sunteti, dar sa puna accent pe calitatile ce au legatura cu meseria de parinte: faptul ca sunteti o persoana de incredere, ca se pot baza pe dumneavoastra, va respectati cuvantul dat, ca sariti in ajutor, ca va place sa gatiti, sa va plimbati... Si cel mai important: ca va plac copiii (aveti fini, petreceti timp cu copiii prietenilor, le faceti mici cadouri...)
- un buget (va da asistentul social modelul)- va recomand sa il trageti la xerox, sa il completati cu atentie, chiar in mai multe zile, cand va veti aminti cate ceva si abia apoi sa il puneti pe curat. Bugetul trebuie in principal sa demonstreze ca puteti intretine un copil, sau mai multi (depinde cati doriti sa adoptati sau catia veti deja). Chiar daca la aparitia unui copil stilul nostru de viata se ca schimba total (nevoile lui vor trece pe primul plan si atunci ne vom adapta bugetul - vacantele vor fi mai pe aproape, hainele si cosmeticele vor fi mai bine chibzuite, iesirile mai putin dese...) e important sa se vada ca aveti o rezerva. Si daca nu o aveti e timpul sa economisiti! O pereche de ghete pentru un copil de 3 ani costa cat una pentru adulti, diferenta este ca lui nu ii vine si la anu. Blugii, gecile, gradinita, cursurile, medicamentele la fel. Asigurati-va ca nu va veti indatora la venirea copilului.
Cand vine copilul, daca va hotarati sa adoptati un copil peste 2 ani va trebui sa va luati concediu, asa ca pastrati-va fiecare zi de concediu posibila pentru a va acomoda. Puteti sa va luati medical? Daca nu, puteti sa va luati concediu fara plata, o luna, doua? Pentru aceasta perioada minunata si grea asigurati-va de pe acum ca banii nu constituie factor de stres.
Ex amenul psihologic (dureaza, asa ca nu va programati nimic aprox. 3 ore) incepe printr-o evaluare formala, a unor teste si convorbiri cu psihologul directiei, continua la fiecare vizita si intrevedere, de asemeni la fiecare curs de puericultura la care participa psihologul. La sfarsit, in raportul final inaintat pentru atestare, acesta va avea o pondere importanta. Veti fi evaluat ca persoana - ce copilarie ati avut, ce relatii aveti cu parintii, cu prietenii, cu job-ul, ce pasiuni aveti si ca viitor parinte: cum veti recompensa copilul, cum il veti pedepsi, cum veti petrece timp, ce fel de educatie ii veti oferi, ce fel de copil va doriti sa fie, ce nevoi credeti ca are?
Vizita acasa (acasa la voi) -  obisnuiti-va cu ea, pentru ca odata ajuns copilul la dumneavostra vor urma multe intalniri pentru a monitoriza evolutia, plasamentul si adoptia. Numarul de vizite depinde de cei de la directie, de numarul de intalniri avute cu ei, dar obligatoriu va fi una. Dureaza cam 2-3 ore, in care se va face o evaluare sociala si psihologica (vine asistentul social si psihologul), de asemeni si o ancheta sociala (daca aveti conditii necesare si propice pentru buna dezvoltare a unui copil). Nu trebuie sa aveti ultimele gadget-uri si nici ca mobila, canapeaua si perdelele sa fie in acelas ton, dar e important sa fie primitoare si sa ofere un mediu securizant, pana la urma acolo va veti creste copilul.
!!!Acum e momentul sa puneti toate intrebarile care va bantuie (va recomand sa le scrieti ca sa nu le uitati). Doamnele sunt numai pentru dumneavoastra, asa ca profitati de timpul acordat.
Cursuri puericultura - eu am fost la 4. Sunt extrem de interesante si utile. Acolo va intalniti cu viitori parinti ca si voi, puteti afla povesti de succes, poticniri, frici, asteptari, metode educative, va optimizati asteptarile... Acolo intalniti oameni ca si voi, oameni care va inteleg, care nu va judeca, nu va compatimesc, acolo intalniti drame si impliniri minunate. Cred ca sunt partea cea mai interesanta si utila a procesului, asa ca duceti-va cu incredere, puneti intrebari, participati activ.
Dupa acestea, asistentul social va suna sa va dea o copie dupa raportul dumneavoastra. Dupa aceasta, in 5 zile lucratoare veti avea atestatul de parinte adoptator.
Odata atestat, incepe asteptarea. In medie urmeaza si alt atestat (asa ca inarmati-va cu rabdare, nu disperati, gasiti-va o ocupatie care sa va faca placere, alipiti-va unui grup suport). Informatii utile eu am gasit pe forumul parintilor adoptivi de pe desprecopii.ro http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=67
Trebuie insa sa selectati informatiile, pentru ca unele din ele sunt total aberante.

Din acest moment, ORA (Oficiul Roman de Adoptii) va face potrivirea teoretica dintre dumneavoastra si un copil adoptabil, conform criteriilor cerute de dvs. si a profilului dumneavoastra ca parinte. Listele cu primele 10 persoane alese pentru potrivirea practica vor fi trimise la directiile judetene. Acestea (acum intervine factorul uman si conteaza fiecare cuvant din profilul dumneavoastra) vor selecta 3 familii adoptatoare cele mai potrivite pentru copilasul adoptabil.
Acum veti fi sunati, vi se va descrie copilul: varsta, etnie, dezvoltare, boli, istoric familial si veti hotari daca mergeti mai departe cu potrivirea sau nu. Daca sunteti prima familie selectata, veti merge sa vedeti copilul.
Daca copilul e din alt judet, se tine cont de apropierea fata de domiciliul actual al copilului, de vechimea atestatului si daca sunteti familia cea mai potrivita pentru acel copil.

 Rabdare, economisiti, gasiti-va noi pasiuni, invatati ceva nou pana vine copilul. Important este ca oricat va dura asteptarea (0, 1, 2)ani la sfarsit toti vom fi parinti. Si daca ati vedea parintii adoptivi care deja au o minune ati intelege ca nimic nu trebuie grabit, acel copil care trebuie sa fie al vostru acela si nici un altul va veni la momentul optim. (si studiile si simtul comun arata o asemanare intre trasaturile psihice si chiar fizice, observabile cu ochiul liber intre parintii adoptivi si copiii adoptati).

158 de comentarii:

  1. foarte util si frumos scris articolul, foarte clar, concis si optimist. Felicitari! Ne gandim si noi sa adoptam, inca nu indeplinim toate conditiile cerute de legea italiana, sa adoptam un copil roman am auzit ca ar fi aproape imposibil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua, soacra mea a fost asistent maternal si a avut o fetita in plasament, pe care a ingrijit-o cativa ani si care a fost ulterior adoptata de catre o familie de italieni. Deci se poate :) trebuie numai sa iti doresti!!

      Ștergere
  2. Simplitaly eu cred ca nu este chiar artat de greu, dar citisem undeva ca trebuie sa locuiesti un an in Romania (poate aberez...). Oricum puteti incerca, cred ca dureaza mai mult, e mai costisitor, dar noi gasim solutii:). Bafta sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua .....suntem o famile din galati care avem atestatul din 15 martie 2015.......am asteptam cum ne-au zis doamnele de la protecti telefonul lor si azi 3.06.2015 am primit telefonul.Marea dezamagire care o avem este ca doasarele copiilor sunt din 4 judete indepartate(oradea. satu mare baia mare si cluj) nu se poate asa ceva.Noi am ajuns la concluzia ca statul romani sau sistemul nu vrea sa ajute familie care doresc adoptia.

      Ștergere
    2. Este minunat! O sa lasati cativa (ce e drept mai multi) km sa va stea impotriva? Eu zic sa mergeti sa vedeti un copil, cel care va spune inima. O sa gasiti solutii:) pentru distanta:*

      Ștergere
    3. Draga anonim, in fisa ati fost de acord sa va deplasati oriunde in tara, probabil, si de aceea sunt distantele acestea.

      Ștergere
    4. Probabil ca ati optat, in cerere, sa intrati in potrivire cu copii proveniti din toate judetele tarii. Puteti solicita sa se faca potrivirea dv doar la nivelul jud. Galati, eventual judetele limitrofe.

      Ștergere
    5. Pot sa va ajut eu (familia din galati).. lasati-mi un mesaj cu adresa de mail sau facebook

      Ștergere
    6. buna ziua si legat de persoanele cu handicap ei pot adopta un copil?

      Ștergere
    7. Buna seara! Este foarte instructiv blogul dvs. Multumim!

      Ștergere
  3. Buna Anca,

    Imi place foarte mult cum scrii. Esti organizata, coerenta, lucida :) ... azi am citit destul de mult... si pot sa spun cu mana pe inima ca am multe de invatat de la tine.
    Sa-ti dea Dumnezeu credinta si putere in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Anca,

    Sunt din Republica Moldova, locuim in UK, ne dorim si noi sa adoptam o fetitza, insa nustiu cum stau lucrurile la noi in privinta adoptiei, mergem in vacanta inapoi acasa de Craciun si o sa incercam macar ceva detalii sa adunam in privinta adoptiei la noi, insa am inteles ca ecu mult mai greu ca in Romania.
    Sa stii ca imi place mult acest articol al tau si e atit de motivant.

    Multumesc mult
    Liuba

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Liuba eu iti stiu blogul:), cred ca oricat de greu ar fi, pana la urma veti reusi daca asta va doriti, si, fiecare piedica este pusa ca nu cumva sa va intalniti cu alt copil ci cu cel care este al vostru. E un drum uneori greu, alteori frustrant si nedrept, dar pana la urma toti devenim parinti si mai ales copilul vostru va asteapta undeva si lui nu-i este la fel de bine ca voua. Sa dea Domnul sa va indrume in ceea ce e bine si folositor pentru voi:*

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru incurajare si ginduri frumoase. Ce bine ai zis ca fiecare piedica e spre gasirea copilului nostru.
      Dumnezeu sa va ocroteasca pe voi!

      Cu mult drag,
      Liuba

      Ștergere
    3. Foarte frumos, teoretic. Eu am atestat de 5 ani si tot nu am gasit copilul potrivit.

      Ștergere
    4. Daca vrei sa impartasesti cu noi de ce? Nu cred ca esti singura/singurul in aceasta situatie. Si in Iasi era o familie care astepta de 4ani...

      Ștergere
  5. Anca, se simte iubirea in mesajele tale ! Fii binecuvantata ! Fii bucuroasa ca poti sprijini si alte persoane, aflate la inceput de drum!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, sper sa fiu de folos macar si unei singure persoane!

      Ștergere
  6. Buna Anca.
    Este foarte bine ca sunt si parinti care au reusit sa adopte un copil.Uneori mi se pare foarte greu sa faci acest pas dar alteori imi spun ca el trebuie facut.
    Iti multumesc pentru faptul ca ai publicat acest articol, pentru ajutorul acordat noua.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este greu si drumul lung cel putin in unele judete (printre care si iasi-ul), dar la sfarsitul lui primim fix copilul care ne depaseste asteptarile, care este al nostru cum nici un altul nu ar putea fi (asemanarile psihice si fizice sunt incredibile).

      Ștergere
  7. Buna Anca,
    Astazi am depus la D.G.A.S.si P.C Bistrita-Nasaud dosarul cu acte necesare pentru adoptie.....din cate am vazut este o procedura foarte grea de a adopta un copil...sper ca Dumnezeu sa ne dea multa rabdare pana cand vom gasi copilul potrivit pentru noi...
    Simona.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona cu siguranta veti gasi cel mai bun copilas pentru voi pentru care veti fi cei mai buni parinti. O sa vezi cat de frumos si istet si iubitor va fi si cat de bine va semana cu voi:* Sa dea Domnul sa vina cat mai repede, pana atunci faceti lucruri pe car enu le puteti face cu un copil:)

      Ștergere
  8. multumesc mult pentru incurajari....

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna, Anca! In luna aprilie 2014 eu si sotul meu am depus dosarul pentru adoptarea unui micut pe care ni-l dorim foarte mult. Am gasit foarte multe informatii utile pe blog-ul tau, lucru pentru care iti multumim din suflet. Noi suntem din jud. Neamt. Va pupam si va dorim numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura sa dea Domnul sa va intalniti cat mai repede:). Pana vine sa faceti lucruri pe care nu le puteti face cu un micut, cred totusi ca in Neamt lucrurile merg mai repede. Abia astept sa povestesti cum v-ati intalnit :)

      Ștergere
    2. Multumim pentru incurajare! Noi deja ne gandim la lucrurile pe care le vom face impreuna cu micutul. Te vom tine la curent, desigur!
      Pupici din partea noastra!

      Ștergere
  10. Ei bine acum un an cautam informatii pe aceasta tema. Am gasit blogul tau l-am citit am mai adunat informatii din stanga si din dreapta si am parcurs etapele necesare adoptiei nu chiar in ordinea care le descri tu aici. Sunt ceva diferente intre judete. Am trecut peste toate hopurile si greutatile, am strans din dinti si de cateva ori mi-am calcat si mandria in picioare dar am adoptat. Si nu unul ci chiar 2. Baiat si fata. Cand ma apuc sa fac ceva, fac temeinic:)) Da, viata mi s-a schimbat si din iulie copii au fost deja la noi. Am si cateva sfaturi de dat si credeti-ma sunt extrem de utile.
    In primul rand fiti pregatiti sa indurati multe care nu va convin si la care nu va asteptati. Si datorita oamenilor cu care sunteti nevoiti sa luati contact dar si datorita faptului ca inca nu realizati ce va asteapta. E posibil sa intalniti asistenti sociali nu tocmai binevoitori, psiholog arogant (asta e cazul nostru) si mai ales asistenti maternali de care va intrebati de ce mama dracu au primit dreptul de a creste un copil de la statul asta roman...
    Apoi trebuie sa intelegeti ca nu sunteti la piata d eunde alegeti cele mai frumoase rosii...in cazul nostru copii. O sa descoperiti ca prea putin din ce scrie in dosarele copiilor ce urmeaza sa ii vizitati corespunde cu realitatea. Bazati-va pe bunul vostru simt si daca aveti si ceva imaginatie puteti preveni multe neplaceri.
    Sfatul meu e sa fiti mai deschisi in selectarea ce va obliga sa o faceti cand deschideti doasrul. Daca va doriti Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana care sa semene sau chiar sa fie mai frumosi decat voi o sa fie o problema. Nu judecati copilul ca lipsit de inteligenta sau chiar handicapat pana nu il supuneti chiar voi la niste teste. Va spun asta pt ca majoritatea copiilor aflati in asistenta maternala nu capata suficienta atentie si nu sunt dezvoltati din cauza asta ca un copil crescut de parintii naturali. Nu uitati ca pt asistentul maternal sa creasca copilul asta e un job nu neaparat o placere sau o datorie parinteasca.
    Eu am avut norocul sa fac doar 2 vizite si sa aleg 2 copii. Asta se intampla rar dar am acceptat ca sa fie mai marisori aveau 5 si respectiv 6 ani si practic am avut de unde sa aleg.
    Ca sa intelegeti...In Prahova daca doream sa adoptam o fetita blonda pana in 2 ani cu tenul alb...aveam 70 de cupluri inaintea noastra. Asa ca am adoptat un baiat blond, de 6 ani si o fetita satena si creata de 5. Nu am avut obiectii nici de rasa, sex, culoare sau usor handicap. Atentie astmul de exemplu e considerat handicap si asistentii maternali au tendinta de a exagera orice boala ce ii poate atribui copilului handicap pt ca iau bani in plus pt asta. Iar un medic binevoitor se gaseste care sa ateste asta. Si va spun asta pt ca fata mea aparea in acte cu tratament gen romparkin si alte calmante care m-au dus initial la gandul ca are probleme serioase. De fapt e o fatita absolut normala frumoasa si inteligenta care prinde mai usor decat fratele ei (considerat in acte cu un IQ superior) orice o invatam. Baiatul este usor peltic pt ca nimeni nu a observat ca limba lui este tinuta de asa numita "ata" de sub limba. Chestie rezolvata chirurgical in 10 min iar acum incepe sa vorbeasca normal. Deci atentie ca nu tot ce cititi si vi se spune este si real.

    O sa mai revin cu cate ceva din ce am trait si traim inca pt ca sunt convins ca sunt destui interesati...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc:) pentru comentariul lung si extrem de util:). Ati punctat aspecte pe care eu le-am omis. Nu vreti sa aveti un "post" intreg pe blog in care sa ne spuneti despre experienta dvs? Pare ca aveti cate ceva de spus si atunci e pacat sa ramana in comentarii. Daca da, va astept pe anca.ivan99@yahoo.com.

      Ștergere
    2. in ialomita e un alt fenomen...angajatii nu prea trec pe la serviciu, pe motiv de teren. e adevarat ca sunt si astfel de situatii dar e o doamna care lipseste luni intregi pentru ca e vanzatoare in propriul magazin, aflat la 7 km distanta de oras...pe scurt, avem atestatul de peste 2 luni si nimeni nu suna, probabil suntem noi nerabdatori, dar, dupa cele 2 luni ne-au solicitat sa ne prezentam-toate familiile atestate-pentru a scrie o declaratie in care sa optam pentru judetele din care vrem sa vedem copii...asta nu se facea inainte de atestare??inteleg ca inca nu suntem in baza de date ,dar, pentru ca am solicitat in mod expres sa intram in potrivire cu copii din toate judetele, s-au acoperit ei in hartii??cum verificam daca suntem acolo, stie cineva un avocat specializat pe adoptii care sa ne ajute??apoi e vorba de o lista de copii declarati greu adoptabili pe care o putem consulta si putem alege fara sa asteptam potrivirea, dar sefa biroului opune rezistenta in mod ostentativ, posibil pentru a nu le da de lucru.nu cerem scandal, dar vrem ca toata lumea sa si faca treaba, asa cum fiecare ne o facem la locurile de munca

      Ștergere
  11. Copii pe care i-am adoptat sunt firi opuse si chiar ma gandeam ca or sa fie conflicte permanente intre ei sau poate chiar de nerezolvat. Ei bine...NU! Sunt nedespartiti, daca unul dintre ei incaseaza o pedeapsa celalt e empatic si vad ca e si el afectat. De multe ori cel nepedepsit suporta consecintele alaturi de celalat. Poate va intrebati daca nu sunt exagerat. Ei bine nu. Pare surprinzator dar disciplina am preluat-o de la Mihai. La aproape 6 ani ai lui se trezeste primul dimineata isi face patul se spala (pe dinti chiar cu perseverenta) se imbraca singur si isi indeamna sora sa faca la fel. Pana sa adoptam eu si sotia mancam in masina daca aveam un drum mai lung. Acum Mihai a declarat "in masina nu se manaca" si ...ne-am conformat. A avut parte la asistentul maternal de o disciplina agresiva in unele cazuri si a ajuns sa ne disciplineze el pe noi. Maria e delasatoare si deloc preocupata de cum arata sau se imbraca. Isi traieste copilaria cu intensitate pt ca se pare ca acum e fericita. Incet incet s-a convins ca o iubim mult si expresia de neincredere i s-a sters incet incet de pe chip. Nu pot sa uit in una din primele iesiri cu masina am mers la Busteni la cascada Urlatoarea. In padure Maria era preocupata ca nu cumva sa o lasam pe acolo...Si nu se dezlipea de mine sau de "mami"...Atunci am inteles ca si ei ne testeaza pe noi deci atentie ce vorbiti, ce faceti si mai ales cum va purtati fata de copil.
    Ca sa inchei intr-o nota mai vesela o sa va povestesc de vizita la salina Slanic. Atunci Mihai si Maria s-au cunoscut si desi ne aflam cu asistentii maternali ai fiecaruia din ei am avut un mic noroc. Cei ai Mariei nu au avut loc in lift si au coborat cu urmatorul si ne-am intalnit dupa vreo 30 min in salina deci am fost singuri cu amandoi copii pt ca asistentul lui Mihai a descoperit cand cobora cu liftul ca e usor claustrofob si a preferat sa revina la suprafata. Copii s-au placut si s-au distrat impreuna in parcul pt copii amenajat in subteran. Am ales sa se cunoasca in acest fel pentru a tine minte mai usor aceasta prima intalnire.Totusi noua ne va ramne ca amintire altceva. Inainte de a cobora in subteran i-am zis sotiei sa ia in poseta si ceva de mancare din masina poate copii vor dori sa manace ceva.... La un moment dat ingerul blond cu ochi albastri pe nume Mihai a decretat cu seriozitate: "Mie mi-e foame!" Consoarta a scos un baton de cereale si i l-a dat. Mihai a examinat batonul si dupa cateva secunde l-a restituit " Mie mi-e foame, eu vreau mancareeee...asta e dulce!" Cred ca e singurul copil care l-am vazut reactionand asa....
    Inchei cu prima vizita intr-un hipermarket cu amadoi copii dupa ce deja ajunsesera la noi...Era chiar in prima zi... Eram oarecum nelinistiti pt ca nu stiam cum vor reactiona la asa ceva. Nici unul nici altul nu vazusera un asa magazin. Maria a fost curioasa dar era nitel speriata si a tacut mai tot timpul. Nu a cerut nimic. Mihai a fost interesat doar de o vitrina de care s-a lipit tot. Vitrina in cauza era cam cat el de inalta si chiar mi-a fost teama ca o sparge si se raneste. Asa ca m-am apropiat imediat. Chiar nu intelegeam de ce sta asa. Cand am ajuns langa el am auzit ce spunea...."Carnati!" Era vitrina cu mezeluri. Nici nu am stiut daca sa plang sau rad. Ma uitam la sotie si am hotarat ca e mai bine sa ne amuzam si sa cumparam carnatii mult doriti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh stiuuu si Ilinca a vazut salam si a zis: de ala bun de pus pe paine!!! Multumim Cristian, cand am timp le voi urca intr-o postare, ca e pacat sa stea aici. La ce anume te-ai referit cand ai zis ca sa aiba grija ce vorbesc ca si copiii ii testeaza? Copiii au stat la Am diferiti, n-au niciun grad de rudenie si i-ati luat in acelasi timp?

      Ștergere
  12. Ma refeream la noi cei ce adoptam. Trebuie sa avem grija ce vorbim fata de copilul adoptat pt ca inregistreaza tot si chiar daca nu proceseaza pe loc te poti trezi cu reactii si la cateva zile. In plus trebuie sa fim constienti ca si copii ne testeaza pe noi. nu cu vorbe ii convingem ca tinem la ei ci cu fapta.
    Si da am adoptat doi in acelasi timp. Pentru noi a fost un stres suplimentar am facut luni bune vizite in paralel copii adoptati fiind la asistenti maternali diferiti si nefiind rude de sange. Dar ne-am descurcat si acum ne bucuram de tot si de toate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cristian
    Foarte interesant! Multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa ne scrii celor care suntem acum la inceput de drum.
    As putea sa te rog sa-mi povestesti cum a descurs prima vizita a celor de la directie la voi acasa? De ce te intreb in acesta saptamana trebuie sa ne vina in vizita si nu stim la ce sa ne asteptam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna este o discutie deschisa in care vi se prezinta din nou pasii pe care o sa ii strabateti impreuna. Veti fi din nou intrebati de motivul adoptiei, se prezinta in mare programul, se face ancheta sociala si se discuta cu grupul de sprijin. Cam atat.

      Ștergere
    2. Si nu numai, puteti sa le puneti doamnelor intrebari - orice, scrieti pe hartie ca sa nu uitati, veti fi intrebati despre copilaria voastra, stilul de parenting, felul in care vedeti copilul ideal, acum incearca sa va cunoasca, sa-si faca o parere despre dvs. In momentul in care vine lista cu primii 10 parinti adoptatori, intervine si factorul uman, daca copilului ii place sa picteze si unul din cei 10 de pe lista este pictor, imi place sa cred ca vor fi potriviti, chiar daca familia nu este pe primul loc.Fiti cat maid eschis, raspundeti la intrebari si intrebati tot ce va trece prin cap:), exprimativa retineri/frici, asteptari:)

      Ștergere
  14. Buna sint Ina si sper din tot sufletul ca in curind sa fiu mama a doi copii 😊 eu si sotul meu loc in strainatate,am fost aici atestatii si adsarul a fost trimis la ora in bucuresti,dorim 2 copii fratii ,indiferent de sex ,etnie,pina on 7 ani .actele au fost trimise din septembrie 2014 pina acum nu am primit nici o potrivire cu nici un copil ,mai asteptam 😞 este cineva aici care a adoptat in tara International ??va multumesc pt ori ce răspuns .si multa fericire alături de copii mult asteptati

    RăspundețiȘtergere
  15. buna ,nasa mea vrea sa adopte un copil si mi-a spus ca ii trebe declaratie si de la preteni sau cineva apropiat de fam sau colegi de servici si sa scrie in declaratie ca is apti pt adoptie ,ma puteti ajuta sa intaleg ce mai exact sa dscriu in aceea declaratie ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. http://copilulsufletuluimeu.blogspot.ro/2013/06/scrisoare-recomandare-adoptie.html

      Ștergere
  16. Buna tuturor!
    Ma bucur mult ca am gasit acest articol. In ultima vreme, gandul adoptiei a prins tot mai mult contur in inima mea si a sotului meu. Am vrea sa mergem sa incepem demersurile legale pentru adoptie, dar [pana atunci ss vrea sa va cer cateva detalii legate de conditiile materiale ce ar trebui indeplinite de o familie pentru adoptie(obligatoriu proprietate personala sau este ok si contract de inchiriere, ambii trebuie sa aiba servici, venim minim lunar etc?).
    Multumesc mult pentru raspunsul vostru, Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti parintii!
    Multumesc inca o data :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Si pe noi ne-ar interesa acest aspect. Asteptam raspunsul d-voastra, multumim.

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu stiu care este limita de jos a venitului pe care il poate avea o familie, dar la cursurile la care am fost am vazut si familii de la tara cu un singur venit, sau cu 2 salarii minime pe economie. Trebuie sa demonstrati ca aveti cuc e itnretine un copil si ca aveti unde locui (un document care sa ateste asta- contractul de inchiriere este mai mult decat Ok) si practic, vor veni la dvs in vizita sa faca ancheta sociala. Ar trebui sa luati legatura du Directiile de Protectia Copilului din jud/sectorul unde locuiti si sa puneti intrebarile-in genere oamenii pe care i-am intalnit eu raspundeau la orice fel de intrebare:). Sunati, mergeti intrebati si bifati. Daca aflati valori clare va rog sa reveniti cu un comentariu pentru cei interesati.

    RăspundețiȘtergere
  19. buna ma numesc Valentina eu si sotul meu deja am depus tot dosarul pentru adoptie am avut prima intilnire cu psihologul si mine avem prima zi de cursuri sintem foarte emotionati ma bucur mult ca am putut citi articolul sintem din Iasi si vrem sa adoptam un baetel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bafta, sa fie asteptarea cat mai scurta cu baietelul mult dorit:*

      Ștergere
  20. Am citit cu mare interes cam tot ce a postat Anca in legatura cu adoptia Ilincai si recunosc ca pe mine m-a ajutat mult in perioada de potrivire cand aveam tot felul de temeri. Multumesc Anca.
    M-am gandit sa va impartasesc si eu pe scurt povestea noastra, a mea, a sotului meu si a fetitei care urmeaza sa ne fie incredintata in vederea adoptiei pe 12 martie.…
    ..Dupa ani de asteptare, chinuri, suferinte, deznadejde si multe proceduri medicale esuate, in iunie 2012 ne-am hotarat sa adoptam un copil. Ne doream un copil sanatos, chiar si cu intarziere in dezvoltare, cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani.
    Acte, alergatura…la inceputul lunii octombrie, 2012, aveam in mana primul atestat de familie adoptatoare…dar si frumoasa varsta de 39 ani. Am fost foarte fericita, in sfarsit visul meu putea deveni realitate, in sfarsit “am ramas si eu insarcinata”- cum imi placea mie sa glumesc. Fiind intr-un oras mare, sarcina a durat cam mult .
    Etapa asteptarii a fost foarte grea pentru mine si sotul meu, s-au scurs lunile, chiar si anii, iar copilul mult dorit intarzia sa apara in viata noastra. In perioada de asteptare am trecut prin multe stari sufletesti…liniste, bucurie, agonie… am fost potriviti cu 2 copii care aveau probleme de sanatate, desi specificasem in cerere ca doresc copil clinic sanatos.
    Dupa 2ani si 6 luni de asteptare, cand déjà ajunsesem la al treilea atestat, pe 5 ianuarie 2015, a venit si telefonul mult visat. Am intrat in potrivire cu o fetita de 3 ani si jumatate si dupa acordul nostru urma sa mergem sa o vizitam.
    Pe 8 ianuarie am vazut-o pentru prima data data pe I.C. ( o vazusem doar in fotografie la dosarul de la directie), o fetita frumoasa, brunetica, cu parul lung si ondulat si doi ochi negri mari care ascundeau o privire speriata si trista….Atunci am inteles pentru prima data de ce a fost nevoie sa asteptam atat de mult si ca a meritat fiecare clipa de asteptare.

    RăspundețiȘtergere
  21. Prima interactiune cu fetita nu a fost una fericita. Am gasit o fetita speriata, aproape ingrozita de aparitia noastra ( probabil i s-a spus ca vor veni 2 oameni rai care o vor lua si o vor duce departe) si o asistenta maternala care a afisat un comportament ostil fata de noi.
    Eu si sotul meu ne-am blocat atunci cand I.C.(fetita noastra) a inceput sa planga, pur si simplu nu am stiut cum sa gestionam situatia. Noroc cu doamna de la directie care a calmat imediat “spiritele” si a directionat lucrurile pe un fagas normal.
    In acel moment am inceput sa cladim relatia cu fetita noastra. In 2 ore, pana la sfarsitul primei intalniri am devenit prieteni cu micuta noastra, chiar s-a intristat in momentul in care am plecat.
    Incepand cu a doua vizita amcolaborat bine si cu asistenta maternal care a inceput sa ne fie de mare ajutor in relatia cu micuta. E foarte important si mult mai usor ca asistenta maternala sa colaboreze la integrarea copilului in noua familie. Daca nu o face nu trebuie sa va speriati, toate au o rezolvare.
    Am inceput sa o vizitam de 2 ori pe saptamana si fiecare clipa petrecuta impreuna a mai adaugat ceva nou relatiei noastre. Asa cum povestea si Anca, perioada de potrivire e foarte costisitoare…jucarii, dulciuri, benzina….
    De 3 saptamani am inceput sa luam fetita la noi acasa, singura fara asistenta maternal. A mai fost in vizita dar a fost insotita de asistenta maternala.
    Im prima saptamana am luat-o pentru o zi, iar seara am dus-o inapoi la asistenta maternal, in a doua saptamana am luat-o pentru 2 zile si o noapte iar saptamana trecuta a stat la noi 3 zile si 2 nopti.
    Deja casuta noastra a devenit si casuta ei…are la noi jucarii, hainute, olita, vesela…aproape tot ce are nevoie un copil de varsta ei.
    Cand am dus-o ultima data la asistenta maternala. era foarte trista si vroia sa se intoarca cu noi la casa ei de la Iasi. Mi-a rupt inima, dar in acelasi timp mi-am dat seama cat de mult a avansat relatia noastra.
    Pe 12 martie avem termen la tribunal pentru incredintare in vederea adoptiei, aproape ca mi-am pierdut rabdarea, imi vreau cat mai repede fetita acasa, sunt topita dupa ea, atat eu cat si sotul meu, in viata mea nu am avut o bucurie mai mare decat ea (fetita noastra).
    Nimic nu este intamplator in viata….toata lumea spune ca fetita seaman foarte mult cu mine.
    Pentru cei care urmeaza sa adopte…rabdare, rabdare si iar rabdare, nimic nu este intamplator in viata, iar bucuria de la finalul drumului va va rasplati cu varf si indesat toate clipele de asteptare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :* multumim pentru ca ati impartasit cu noi povestea voastra. Este minunat faptul ca ati putut o lua acasa, ajuta incredibil de mult, practic ea intra intr un mediu cunoscut si sigur. Bafta pe mai departe:), de acum bucuriile sunt in 3x3:*

      Ștergere
    2. As vrea sa ne povestiti cum ati castigat-o pe asistenta maternala de partea dvs:)

      Ștergere
    3. Cu asistenta maternal ne-a ajutat foarte mult doamna de la directitie care s-a ocupat de cazul nostru. A fost cam dura cu ea din prima zi, i-a explicat foarte clar ca nu are de ales si ca obligatia ei este sa ajute copilul sa se integreze in noua familie. Maternalilor le este teama de sanctiuni si de sefii lor de la directitie.(in cele mai multe cazuri)

      Ștergere
    4. Asa este! Si noua ne-a spus doamna de la directie (care se ocupa de caz) ca asistenta maternala ii cam stie de frica.... poate ca uneori chiar este nevoie sa fie asa, in unele cazuri, ma refer.

      Ștergere
  22. Buna, eu si sotul meu vrem sa adoptam un copil ...am fost sa luam lista cu actele necesare si am inceput lista analizelor obligatorii,problema e ca asa am descoperit ca sotul are virusul hepatitei B pozitiv....e un impediment in a adopta un copil? Sigur ca va face analizele amanuntite si tratamentul necesar, dar nu as vrea sa fim pusi in asteptare...daca ma puteti ajuta, va multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot sa ma interesez si sa va raspund. Stiu ca se cere o adev fara boli cronice, dar ca sa fiu sigura ma interesez si va raspund:)

      Ștergere
    2. Multumesc mult.

      Ștergere
    3. Daca nu este vorba despre o boala cronica, nu poate constitui un impediment. Eu am scolioza, cu grad de handicap stabilit de o comisie (grad accentuat), dar cu adeverinta medicala precum ca boala mea nu ma impiedica sa cresc si sa educ un copil, dosarul a fost acceptat.

      Ștergere
    4. Am suant la Directie-daca aveti scrisoare medicala de la mediucl de familie cum ca este apt pentru a creste si ingriji un copil si nu existe posibilitati de "contaminare" se poate fara nicio problema.

      Ștergere
    5. Buna, care este lista cu analizele care trebuie facute?

      Ștergere
  23. Am dori si noi sa avem bucuria de a deveni parinti pentru un ingeras crede-ti ca este o problema faptul ca diferenta de varsta dintre mine si sotul meu este de 13 ani?eu am 44 si sotul 31. va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Legea nu prevede limite pentru diferente de varsta intre parinti:).

      Ștergere
  24. Buna ziua,

    Suntem o familie din Brasov care a inceput pe 11 martie etapa de evaluare pentru atestat. Cochetam cu ideea adoptiei de vreo 4-5 ani dar doar in ianuarie ne-am decis sa mergem inainte. Bine-nteles ca am incercat tot ce s-a putut pentru a avea un copil, eu fiind cea cu probleme.
    La inceput, in martie, totul a mers ca sa spun asa, ca pe roate. Am fost sunati cam la o saptamana dupa depunerea actelor, am fost la evaluare psihologica si s-a facut in aceeasi zi si prima vizita la domiciliu. De acum 3 saptamani cand s-a intamplat asta, stam si asteptam sa aflam care e urmatorul pas, cand si unde. Nimic, nici un telefon nici un anunt. Eu sunt ceva mai preocupata decat sotul meu. Nu stiu cum sa reactionez. E normal sa te ignore atata timp in conditiile in care, sper ca am inteles bine, ne vom vedea inca de 9 ori cu ei (6 cu asistentul social si 3 cu psihologul) plus cursurile de puericultura?

    Claudia C.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua CLAUDIA noi suntem o familie care a depus dosarul pe 10 noiembrie 2014 am trecut de evaluari si cursuri de pe 17 martie avem si adestatul si de atunci asteptam acel telefon ,cred ca angajati din protectie ne ignora.....Va doresc succes in continuare

      Ștergere
    2. Buna ziua! Noi am primit atestatul pe 13 august 2014 si am primit ,,acel telefon" in luna noiembrie 2014. Trebuie sa aveti rabdare si totul va fi bine. Deci, MULTA RABDARE!

      Ștergere
  25. Cati copii ai dreptul sa verzi?
    Am fost selectati sa vedem un baietel. Pana acum i-am vazut doar dosarul,ceea ce face sa dam inapoi, adica sa nu vedem acest baietel. La mama scrie ca este oligofrena ( atribut scris de un medic pe fisa de externare din spitala a copilului ) si are 2 clase.Copilul prezinta multe internari cu raceli, bronsita, otita medie etc.Ce ma sfatuiti? Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu pot da sfaturi...Oligofrenia nu se mosteneste, se vede copilul daca are intarzieri din nestimulare sau are un coeficient mai scazut de inteligenta. Raceli bronsite...au toti copii de gradinita - la copilul meu in grupa sunt copii care o tin numai cu antibiotic din octombrie;) - probabil nu au fost tratate cum trebuie, daca sta la tara fluctuatiile de f cald f rece din cauza sobei sunt mari... Puteti merge, poate fi copilul dvs sau nu, nu aveti nimic de pierdut decat cateva ore si cateva dulciuri, o jucarie...De vazut puteti vedea oricati copii, nu exista limita, presupun ca si 30, dar ar fi trist. Mergeti si vedeti, daca este e minunat, daca nu mergeti inainte catre copilul dvs. care va asteapta. Bafta!

      Ștergere
    2. Anonim ati fost sa vedeti baietelul?

      Ștergere
  26. Am fost in situatie asemanatoare si am pus aceeasi intrebare. Nu exista conditie sau limita de varsta si nici un numar limitat de copii pe care poti sa-i refuzi.

    RăspundețiȘtergere
  27. Buna...am fost sa vedem un baietel de 3 ani si jumatate...e frumusel, sanatos, istet dar cam timid...problema este ca nu stim ce sa facem...daca sa mergem mai departe sau nu...eu cel putin am un blocaj emotional...imi place copilasul dar nu pot simti nimic...nici mila...nici bucurie...nici ca nu e potrivit pt. noi...si mi-e teama un pic....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roaga-te :) sa ti se limpezeasca inima. Nu te gandi la asta o zi si apoi hotaraste. Mai mergi si-l mai vezi...s-ar putea sa ti se faca dor, sau doar sa-ti clarifici:)

      Ștergere
    2. O sa incercam sa mai mergem chiar daca distanta e foarte mare...noi suntem in Bucuresti iar copilul la cativa km de Husi...multumesc pentru raspuns :)

      Ștergere
  28. Imi doresc foarte multe dar ma cam sperie obtinerea atestatului si toata procedura in sine.
    PS:Pentru gemeni sau adoptia copilului direct din maternitate care e procedura?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceeasi pentru gemeni, trebuie sa fiti atestati pentru doi copii, dar sansele sa se gaseasca gemeni sunt mici si atunci veti astepta mai mult, sa se nasca gemenii:). Direct din maternitate este imposibil:). Cand ai s faci cursurile de parenting sa te uiti in jurl tau si sa te intrbi cui i-ai incredinta un copil, obtinerea atestatului are un scop, cei de la directie trebuie sa va cunoasca ca sa stie cui sic e copil i se incredinteaza.

      Ștergere
    2. Noi adoptam direct din maternitate. Pentru ca asta sa fie posibil, am luat întâi băiețelul in plasament. L-am adus acasă cand avea 4 luni, direct din maternitate, acum are 10 luni. In Septembrie începem procedura adopției si cândva anul viitor va fi finalizată. E un carusel întreg de emoții si in procedura plasament-adopție dar pentru cei care doresc sa adopte Bebeluș, e singura varianta. Dar vine la pachet cu multe multe bucurii. Cu rugăciune si asistenți sociali pasionați de munca lor, se poate si toate ies bine. Doamne-ajuta tuturor!

      Ștergere
    3. Aveti copilul in plasament, este foarte frumos si foarte riscant:), putini sunt cei cre au curajul dvs. de a face asta, chiar dintre cei care doresc bebelus. Felicitari, sa dea Domnul sa se finalizeze toate cat mai repede si sa aiba numele vostru:*

      Ștergere
    4. eu nu inteleg cum se poate lua un copil in plasament fara atestare ca si asistent maternal...acest lucru inseamna ca acea persoana nu are un o stabil si se va angaa ca asistent maternal.acest lucru nu e posibil pt.maoritatea dintre noi.va doresc succes,dar functioneaza doar pt.cei care nu au job....sau nu inteleg eu procedurile?!

      Ștergere
    5. Clar amestecați procedurile, sau nu vi-au fost explicate cum trebuie. :)
      1. Poti lua copil in plasament fara sa ai atestare de asistent maternal
      2. A fi asistent maternal si a avea copil in plasament sunt doua lucruri total diferite, 2 proceduri diferite
      3. Asistentul maternal e cel care face asta ca job permanent: le sunt alocăti copii care stau la ei perioade mai lungi sau mai Scurte, pana le este găsită o familie adoptatoare. Asta inseamna ca la un moment dat, copilul pleacă din acea familie. Au fost si cazuri in care asistentul maternal a adoptat copilul de care s-a atasat, dar e ffffff greu in cazul lor: Birocrație MULTA.
      3. Pentru a putea fi familie de plasament: adica sa iei un copil in plasament, trebuie sa îndeplinești cateva criterii legate de venit, spațiu locuit, stare de sanatate. Dar nu ei plătit pentru ca iei in plasament (Asistenții maternali au salar); exista doar alocația copilului si alocația de plasament.
      4. Eu personal am lucrat in primele luni in care ne-am adus baietelul acasă , am avantajul ca imi fac singura programul cum doresc, si abia cand a împlinit el un an am intrat in concediu de maternitate. Sotul meu lucrează full time. Asa ca nu exista condiționări de genul: nu ai voie sa ai alt job.
      Sper ca va vor fi de folos aceste informații in clarificarea dumneavoastră.

      Ștergere
    6. Va rog mult sa ma ajutati si pe mine cu mai multe informatii cu privire la luarea copilului in plasament si apoi adoptarea lui. Cu ce fundatie ati colaborat? Adresa mea de email este anamaria@raidextrem.ro. Multumesc

      Ștergere
  29. Pentru o persoana singura care ar trebui sa fie venitul minim?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca este o limita, presupun ca venitul minim, daca nu exista chirie, ipoteca...important este sa aveti resurse sa cresteti un copil.

      Ștergere
  30. Multumim Anca pentru toate informatiile specificate , eu intentionez sa adopt un sufletel .

    RăspundețiȘtergere
  31. Mă urăsc pentru ce am să scriu acum... Sunt o viitoare mamă, însărcinată în 20 de saptămâni, e un băiețel. Nu sunt o persoană independentă şi nici nu provin dintr-o familie cu o situatie materiala prea bună... In fine. Nu vreau să mă abat de la subiect. Aş vrea să ştiu, cum procedez dacă decid să dau acest copil spre adopție?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt mai multe fundatii care ofera asistenta mamelor aflate in dificultate. Incercati sa gasiti una aproape de domiciliul dvs., poate va pot sprijini, in ultima instanta adresati-va Directiei de Protectie a Copilului. Singurul lucru pe care pot sa vi-l spun acum ca sunt mama e ca un copil are nevoie de foarte putine lucruri materiale pentru a fi fericit. Succes, nastere usoara si sa va dea Domnul gandul cel bun:)

      Ștergere
    2. Îți mulțumesc pentru cuvintele de bine. Din păcate, nu am găsit o astfel de fundație într-o zonă prea apropiată de domiciliul meu...
      Şi da, vă cred pe cuvânt că un copil nu are nevoie de prea multe lucruri materiale, însă în situația în care eşti dată afară de la locul de muncă pe motiv că în firma lor nu muncesc femeile cu "burta la gură", persoana pe care o ai alături şi crezi că e cel ales alaturi de care "vei îmbătrânii pur şi simplu alege să plece deoarece un copil îi stă în calea planurilor de viitor, iar cât despre părinții nu ştiu ce să spun... Au vrut să ma sprijine doar în cazul în care faceam avort... Cum de asta nici nu am vrut, mi-au pus un "termen" până când mai pot să stau în casa lor...Nu ştiu ce să spun... Chiar îmi doresc să pot să țin acest copil lânga mine, dar în situația în care mă aflu, nu cred ca e posibil. De aceea ar fi mai bine să îl încredințez unei familii care poate să îi ofere o viață mai bună, un sprijin, protecție şi dragoste.

      Ștergere
    3. Nu pot sa-mi imaginez ce e in sufletul tau, dar iti multumesc din toată inima si te felicit fiindca ai refuzat avortul! Scrie-mi un mesaj pe andrea.neag@gmail.com si te ajut sa cauti sprijin. Eu stiu cateva locuri in care ai putea sa stai cu copilașul pana la 1 an.

      Ștergere
    4. Buna ziua ! Te rog sa-mi scrii pe adresa gras.ramona@yahoo.com ,daca nu ai gasit nici o solutie !

      Ștergere
    5. buna ziua eu mi as dori din suflet sa pot adopta un copilas deciteva luni va rog dinsuflet daca aveti cunostinat d asa c sa ma anuntatias vrea sa depun si dosar dar dureaza prea mult si nu stiu daca mi ar d mie un copil fiind necasatorita legitim

      Ștergere
    6. Faptul ca nu sunteti casatorita nu e un impediment, atata vreme cat puteti demonstra ca aveti resurse sa cresteti un copil. De cateva luni insa e imposibil, mai mariti varsta:)

      Ștergere
  32. Nu consideram ca sunt riscuri la care sa nu facem fata. Înainte de a lua decizia am căutat si alte familii care au luat Bebeluș in plasament si apoi adopție. Am găsit, si povestea lor ne-a încurajat sa facem acest pas. Pe fiul nostru l-am adus acasă direct din maternitate. De toate actele si procedurile se ocupa o fundatie la care lucrează o echipa minunata de asistenți sociali. Pe noi doar ne anunța de ce documente au nevoie, noi le ducem, si ei fac in rest toată treaba, ei se duc la Direcție, au facut ancheta la familia biologica, etc. Si tot cu sprijinul lor, cand strumful e declarat adoptabil, noi avem atestatul de familie adoptatoare si i se face potrivirea direct cu noi. Adică au grija sa fim in termen cu toate actele. De asemenea, ne-au spus din start ca ne vor arata copiii care nu mai pot fi integrați in familia biologica deci nu exista riscul sa ii vrea cineva înapoi. Noi am văzut un singur copil, suntem norocoși ca l-am găsit din prima pe fiul nostru. Si tin neaparat sa Menționez ca pentru tot ajutorul pe care ni-l dau, nu ne cer nici macar un leu. Nu accepta nici macar o ciocolata. Pentru noi, care ne-am dorit mult bebelus, asta e soluția. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speram si noi sa se intample cat mai repede
      Acum in plasament maine adoptia

      Ștergere
    2. Draga Andrea, ma bucur muuult pt ca ati reusit sa fiti parinti! Noi suntem acreditati din Dec'14 si pana in present nu am primit nici un telefon :-(... suntem tristi; nu depunem "armele" insa asteptarea e grea .... e clar ca trebuie sa ne implicam mai mult decat sa asteptam... well, intrebare: imi poti spune te rog despre ce fundatie este vorba, cea care v-a ajutat? Dc e nevoie iti pot trimite email-ul meu sa discutam separate. Mercic muuult!!!!

      Ștergere
    3. Anca, felicitari pt articol!! Este riguros scris, cu toate detaliile, pot confirma ca si noi am trecut prin acelasi proces.

      Ștergere
    4. ne puteti furniza datele acestei fundatii sa folosim si noi serviciile si autorul lor?multumim.

      Ștergere
    5. Bună dimineața, sunt în aceeași situație și aș dori să îmi spuneți și mie numele fundației care va ajutat, vă mulțumesc anticipat

      Ștergere
  33. Da, sigur! Trimite-mi un email pe andrea.neag@gmail.com si discutam pe îndelete.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua, se poate va rog sa imi spuneti ce fundatie s-a ocupat de procedura dvs?

      Ștergere
  34. Revin dupa o perioada mai lunga de pauza cu niste precizari. In primul rand copii mei sunt bine. A trebuit sa treaca peste un an ca sa simtim ca nu purtam numele de "tati" si "mami" ci chiar ne considera parintii lor ne iubesc si sunt mandrii de familia noastra. Deci rabdare va trebuie si mult tact. Acum au aproape 8 (MIhai) si 7 (Maria) si perioada dificila a trecut.
    Am si un sfat pentru cei ce se plang ca asteapta mult o potrivire. Ati fost prea stricti in doleantele de potrivire. La urmatoarea reatestare faceti urmatoerele lucruri: Mariti varsta copilului dorit (sunt mai multi copii adoptabili de varsta mai mare) , bifati pentru ambele sexe, acceptati si copil cu handicap si sansele de a se ivi potriviri cresc spectaculos.
    Acum sa va linistesc si in privinta handicapului. Asistentul maternal nu este un parinte pt acel copil. El munceste ca asistent maternal si castiga niste bani din aceasta munca. Un copil declarat handicapat constituie o sursa de venit mai mare pt asistentul maternal. Pe scurt nu credeti ca un copil este handicapat pana nu il vedeti si sau studiati dosarul. Si astmul este considerat handicap si credeti-ma asistentul maternal poate gasi un medic care sa ii declare copilul bolnav de astm.
    Maria mea aparea in acte ca fiind tratata intre 2 si 4 ani cu medicamente agresive de gen romparkin. Ei bine e o fetita absolut normala care a suportat un tratamenet agresiv in mod inutil. Pur si simplu la 2 ani cand a fost luata in plasament fetita nu stia sa comunice (fusese neglijata total) asa ca asistenul maternal a prezentat situatia medicului eronat si acesta a pus un diagnostic nereal. Totusi fetita a rezistat chiar si cu acest tratament a invatat sa comunice si la 6 ani cand am avut noi prima intalnire era ok. In acte lucrurile nu stateau deloc asa. Din fericire am capacitatea de a face evaluari oamenilor (in cazul asta au fost 2 copii) si evaluarile mele au fost corecte cand am hotarat sa ii acceptam pe amandoi.
    Celor ce vor sa adopte le doresc bafta celor care sunt deja in situatia mea sunt convins ca nu e cazul sa ii mai felicit sau sa ii indemn al ceva. Stiu ei foarte bine ca e ok.
    Si o ultima precizare. Nu va temeti de etnia copilului sau de gene mostenite. 90% din comportamentul unui copil e dobandit prin aducatie nu tine de ancestral. Cu o educatie corecta data de voi totul va fi ok.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dl Cristian, as dori daca se poate sa va intreb cate ceva in legatura cu adoptia, pe email.
      Imi puteti scrie pe adresa florentza_d@yahoo.com ?
      Va multumesc anticipat

      Ștergere
    2. Dle.Cristian,imi cer scuze,dar sunt doctor si mintea mea gandeste in limitele profesiei pe care o am.pentru un medic astm nu inseamna handicap,ci boala cronica.ati putea sa fiti bun si sa imi spuneti daca era trecut la handicap sau la boala cronica? multumesc frumos.de asemenea,vineri am audienta la agentia nationala de adoptie.credeti ca as putea sa ii rog sa imi ofere lista lor dupa care catalogheaza copii cu boli cronice sau handicap?dermatitele,astm.strabism...mi se par niste lucruri nesemnificative si suntem in curs de certificare,mai avem putin timp pana la compeltarea cererii definitive.multumesc frumos dumitrescu.catalina@yahoo.com

      Ștergere
    3. Astmul este considerat handicap. Nu sunt medic deci nu ma intrebati de c eil considera handicap. Stiu asta cu precizie pt ca din fericire chiar doamnele d ela directie ne-au precizat explicit acest fapt si asta cu exemple.

      Ștergere
  35. Bafta multa și mult optimism celor ce vor sa adopte.Suntem parinți adoptivi de 5 ani,mulțumim bunuluiDumnezeu pt minunea din viața noastra,merita orice efort și așteptare

    RăspundețiȘtergere
  36. Posibilitatea de a lua copil in plasament nu are legătura cu a avea atestarea de asistent maternal. Cei care doresc sa devină Asistenți maternali, adica sa aibă acest job, depun niște acte si sunt supusi evaluărilor. Copiii care ajung la ei stau pe perioade mai lungi sau mai Scurte, pana le este găsită o familie adoptatoare.
    Copiii se pot lua in plasament fara sa fi asistent maternal. Exista cateva criterii care trebuie îndeplinite (venit, spațiu locativ) dar nu inseamna ca nu ai un alt full job.
    In cazul nostru, eu am lucrat primele luni in care ne-am adus baietelul acasă (am avantajul ca imi fac singura programul de lucru) si abia dupa ce a împlinit el un an mi-am luat concediu de maternitate. Sotul lucrează

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Andrea, pentru toate informatiile furnizate!Sa inteleg ca trebuie mers la directie si depusa o cerere pentru a lua in plasament acel copil care este deja abandonat in maternitate?Noi am gasit deja un copil abandonat in spital si nu stim cum sa procedam.

      Ștergere
  37. Buna tuturor
    Sintetic: locuiesc cu sotul in afara(IT) de 18 ani.
    Acum un an am scris la un centru din zona Moldovei sa intreb care, cum si de unde sa incep procedura de adoptie(ideie cu care cochetam de vreo 2-3 ani.
    Eu acum am 40 anni si sotul 41.
    In cele din urma institutiile de aci sau pus de acord ...de unde sa incep(trebuie facuta adoptie internationala): obligatoriu prin o organizazie NON profit care mia cerut modesta suma de 18000 euro (jumatate la inceput , jumatate cind va fi vazut copilul si eventual alte cheltuieli de finalizare).
    Timpurile pt a obitine certificatul de parinte adoptabil dureza 2-3 ani(aici) ....si cu certificatul asociaziei Non Profit care se va ocupa de caz se va trasmite totul in Romania...unde va mai dura si acolo min 2 ani, ni sa spus.
    Oriunde mam dus si batut la usi...mi sa spus sa o las balta ca solutionarea dosarului va depasi virsta(45 ani) sii fac sa muncesca degeaba.
    Am muncit o viata ca nebuni sa putem crea toate condittile unui copil... am incercat daca nu a fost sa fie...mi se pare aberant sa dau 5000 euro pe tentative icsi de fiecare data, sa sfidez natura cind sunt atitea suflete fara un camin si o familie care sai iubesca.
    Sincer ma simt pierduta in toata acesta deznadejde a birocraziei.
    As avea mare nevoie de sfaturi... de la voi care ati trecut prin experienza asta.
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna!
      Cazul nostru: locuim in Spania si am inceput aici demersurile pentru a dobandi certificatul de apti pentru adoptie ( raport medical, social si psihiatric, antecedente penale inclusiv din Romania, cursuri obligatorii....etc....se fac toate cu rabdare, asa ca nu va speriati) Odata ce am primit acest certificat, el a fost trimis prin curier oficial la Ministerul corespunzator din Romania, si mai apoi ni s-a notificat ca suntem pe lista de potrivire . Orice noua informatie, sau anunt de potrivire a vre-unui copil cu noi se va transmite prin intermediul Ministerului de aici. Adica se lucreaza intre cele doua ministere din ambele tari.
      Important: pe noi toate hartiile ne-au costat in jur de 1500 €, intre rapoarte si traduceri cu stampila Haga , si certificate de antecedente sau medicale....etc. Iar in Romania procedurile sunt gratuite asa ca ce va trebui sa platiti vor fi doar pe locuitul in Romania timp de 1 luna odata ce veti avea un copil potrivit pt. dumenavoastra. Suma care vi s-a solicitat in Itala e jenanta, asa sun si sumele care se cer in Spania pentru adoptii in alte tari indepartate dar noi avem sansa de a adopta in Romania, iar daca dumneavoastra veti face demersurile , costurile sunt acceptabile. Mult noroc!!!! Noi din Decembrie 2015 avem dosarul in Romania, si asteptam cu cata rabdare ne-a ramas!Alina

      Ștergere
    2. Buna ziua, si noi am facut dosar si obtinut certificatul dar ni s-a raspuns din Romania ca toti copii sunt peste 4 ani si toti bolnavi deci sa cautam sa adoptam in alta tara. Pentru ce varsta a copilului ati obtinut certificatul ? Multumesc anticipat !

      Ștergere
    3. Ce institutie, din ce judet v-a spus asta?? Este lipsa de profesionalism. Exista coii mai mici de 4 ani perfect sanatosi, dar cum cererile sunt multe trebuie sa asteptati un timp sa va vina randu.

      Ștergere
  38. Buna ziua! Eu si sotul meu ne-am hotarat sa facem demersurile pentru adoptia unui copil. Intrebarea mea este: cam ce sanse avem, sa adoptam un copil nou-nascut sau de 2-3 luni cel mult? Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici una:), mai mariti putin varsta...nu lasati 7 luni sa stea in calea intemeierii unei familii:)

      Ștergere
  39. Pai care ar fi motivul? Sunt multi copii abandonati la nastere... de ce trrbuie sa astepte un an sau mai mult pentru a ajunge intr-o familie?
    Nu ma intelegeti gresit, toti copiii au dreptul la o familie normala, indiferent de varsta... insa cred ca orice femeie care se confrunta cu infertilitatea ani de zile isi doreste sa fie prezenta in fiecare etapa a vietii copilului ei, indiferent ca aceasta l-a adus pe lume sau a fost adoptat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. https://tzubyskidsromania.files.wordpress.com/2015/11/cum-pot-lua-in-plasament-sau-adoptie-un-copil_2015-11-16.pdf

      Ștergere
    2. Bună ziua, trebuie să vorbiți cu cineva de la spital pentru a putea adopta un nou-născut,când se găsește copilul se trimite o cerere la sectorul unde aparținem dacă avem dosarul complet când sunt gata toate actele ne dă copilul acasă în plasament de urgenta (noi am făcut dosar pentru luare în plasament), sinceră să fiu ne-a învățat și pe noi cineva. Sper să vă ajute, dacă mai aveți întrebări le aștept cu drag.

      Ștergere
    3. Adriana, motivul e asta: pana fac toate formalitățile, adica actele dureaza 1,5-2 ani. Legea zice ca întâi trebuie sa se încerce reintegrarea copilului in familia biologica: bunici, mătuși, unchi, verișori etc. Si pana se fac anchetele sociale de la Direcție dar si de la Primărie, pana se transmit actele intre aceste instituții, copiii sunt plasați, in functie de caz, ba la asistenți maternali, bă in centre, ba in familii de plasament. Si atunci, pe cand sunt declarați, conform legii, adoptabili, au deja 1,5 sau 2 anișori. Noi am reușit sa ne aducem fiul acasă pe cand avea 4 luni, acum are 22 de luni si e declarat adoptabil, fiind cu el in procedura adopției. In perioada asta cand nu era declarat adoptabil a fost cu masura plasamentului in familia noastra. Ca sa te încurajez, te astept sa imi scrii daca ai întrebări pe Andrea.neag@gmail.com

      Ștergere
  40. Locuim in Italia mai precis Alba cn.am dori sa adoptam un copil din Romania suntem Romani c'è tr.sa facem mai in tai care sunt primii Pasi si care sunt conditii le va multumim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua! V-am raspuns mai sus , referitor la experienta noastra , din Spania!

      Ștergere
  41. Buna ziua. In primul rand, felicitari si multumim pentru acesti pasi bine detaliati, care ne ajuta si ne fac o idee despre acest demers. Ma numesc Anca, ma lupt cu inferilitatea de cativa ani, am facut doua FIV-uri, din pacate nereusite, iar astazi am avut prima intalnire cu cei de la DGASPC in vederea demararii procesului de adopitie. In al doile rand, as dori, daca se poate sa-mi trimiteti si mie un model de "Declaratie privind motivele adoptiei". Multumesc si va doresc numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  42. Bună seara! Foarte utile informaţiile oferite! Mulţumim! Şi eu cu soţul meu am cochetat mult cu ideea adoptării unui sufleţel, fiind aproape 11 ani de căsătorie, iar din diverse motive nu am reuşit să avem copii..... :( . Dar, în luna aprilie a.c. am depus cererea,am avut vizita la domiciliu, urmează cursurile şi testările - sper să reuşim să le trecem :) - şi urmează să obţinem şi atestatul.... Ne dorim un bebeluş indiferent de sex, între 6 luni şi 1 an... cât mai mic a fost dorinţa noastră -2-3 luni..., dar înţeleg că asta este o vârsta mai aproape de realizarea visului nostru..... Credeţi că vom reuşi?? Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  43. Eu pot sa spun ca sunt tare dezamagita de tot ceea ce se intampla in Sistemul de Adoptii.
    Am aproape 2 ani de cand am mers pentru prima data la DGASPC cu scopul de a adopta un copil. Varsta pentru care am optat e 0-3 ani si cu toate acestea nu s-a rezolvat nimic pana acum. Prima oara am vazut un dosar al unui copil care a stat f. mult prin spitale si care avea o mama oligofrena, apoi un ,,dosar“ al unui copil din jud. Vaslui. Spun ,,dosar“ deoarece cei de la Vaslui ne-au aratat doar o fisa sintetica a profilului copilului. Cand am intrebat ce pregatire are mama, ni s-a spus ca nu ne poate spune nimic. Copilul vasluian pe care l-am vazut nu era dezvoltat nici fizic, nici psihic ( mai avea si o problema foarte urata la urechi) si nu am mers mai departe. Apoi am vazut un alt dosar al unui copil de 18 luni si eram foarte fericiti, chiar imi faceam planuri inainte de a-l cunoaste. Dar am auzit din surse sigure ca este de etnie rroma, iar in dosar scria ca e roman.(Cum se intampla si la scoala sa fie foarte multi tigani romanizati care se declara romani, dar in realitate sunt rromi.) Eu cred cu tarie ca foarte multi copii care sunt dati spre adoptie sunt cu adevarat tigani, iar cei care isi doresc sa adopte nu stiu cu adevarat ce etnie are copilul. Sotul meu este si mai dezamagit. Nu-mi doresc decat un copil sanatos, roman si cu varsta 0-3 ani. Oare cer prea mult?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vad motive serioase de dezamagire in cazul dumneavoastra. Mai degraba vad ca aveti standarde prea ridicate sau poate doar sunteti prost informata. Majoritatea bolilor psihice nu se mostenesc genetic decat rareori si mai corect ar fi sa spunem ca mosteneste predispozitia de a dezvolta o boala psihica asa cum este in cazul schizofreniei spre ex, problema mult mai serioasa decat cea pe care a avut-o mama primului copil. Apoi faptul ca un copil a stat f mult prin spitale nu este relevant. La al doi-lea copil, ce relevanta are pregatirea mamei. Daca mama ar fi avut doctoratul l-ati fi luat? Apoi la al tre-lea copil "am auzit din surse ca era tigan". Poate v-ati inselat si sursa a fost falsa. Apoi cati copii nu sunt mai brunetei desi parintii sunt romani.Apoi noi stim ca exista si tigani care sunt albi la fata.
      1.Copii nu se aleg ca la piata. 2.Nu vei gasi niciodata copilul perfect. 3.trebuie sa accepti si ceva defecte ale lui. 4.trebuie sa va asumati un risc pe care si-l asuma orice parinte. 5.consultati un specialist sau documentati-va cu privire la ereditatea bolilor psihice. Si nu in ultimul rand deschideti-va inima astfel incat sa "nu observati" defecte.

      Ștergere
  44. Iluana, 80% din copiii aflați in sistem sunt de etnie rromă. Însă te Invit cu drag să te eliberezi de preconcepții, atat tu cat si soțul tau. E păcat să trăiești in zilele noastre cu asemenea idei precum "cu adevarat țigani" dar în acelasi timp este strict opțiunea voastră.
    Fiindcă copilul, este in primul rand OM. Etnia nu contează. Dacă sunteți Porniți pe drumul adopției ar fi cazul să vă documentați in plus și sa aflați, pe baza unor studii bine documentate, că genetica are o foarte mică influența in evoluția noastra. 90% din dezvoltarea unui om este dată de mediul in care creste. Si asta este atestata atat de neuroștiință cat si genetica medicală.
    Mai lasă "sursele alea sigure" și plusează mai mult pe instinctul vostru de părinți. Asa mult contează ce zice lumea? Asa mult contează Cezareei au altii despre decizia voastră e a adopta?
    Daca da, sa știi ca si daca adoptați copil de etnie romană, Tot se vor găsi oameni care sa zică "precis e țigan!" Si atunci ce-o sa faci? Le dai în cap? Le arați certificatul copilului?
    Draga Iluana, drumul adopției e greu - Noi il avem pe fiul nostru acasă de cand are 4 luni, acum are 22 de luni si inca mai avem un pic pana terminam adoptia- macar nu valutei si voi singuri pietre in rucsac. Se ocupa destul altii de asta.
    Am mare speranța ca tu si soțul tau veți depăși aceasta etapa a prejudecăților atat de puternice in care va aflați acum. Pentru binele vostru dar si pentru binele copilului care va intra in familia voastră. Va creste si o sa-l învătați ca "daca e rău vin sa-l ia țiganii?" sau o sa va plimbați si cand o sa vedeți rromi o sa-i ziceți "uite mama, țiganii! Vezi ce oameni rai sunt?" Sper ca nu :)

    RăspundețiȘtergere
  45. Buna, cautand informatii despre adoptie, deoarece am inceput sa ma gandesc serios la aceasta, am gasit acest blog. As dori sa punctez cateva lucruri legate de comentariile la acest articol, care poate vor fi de folos. Intr-adevar adoptia unui copil poate sa aiba si laturi foarte frumoase, asa cum au fost prezentate, dar trebuie sa va ganditi la toate aspectele, coopilul este foarte dragut cand este mic, dar el creste si trebuie sa fiti pregatiti.
    1) Nu sunt de acord ca genetica nu conteaza si ca educatia este mai importanta. Nu stiu unde au fost facute studiile care au demonstrat aceasta, poate in America, unde cultura este total diferita de a noastra. Boris Cyrulnik, un cunoscut psihiatru francez a facut un studiu pe copii adoptati din Romania, Rusia si daca nu ma insel si America de Sud si dintre copiii adoptati 1/3 raman cu retardul pe care il au, 1/3 recupereaza partial si 1/3 recupereaza integral.
    Personal dintre cazurile de adoptie pe care le cunosc (dintre apropiati, vecini sau prieteni ai prietenilor), doua sunt reusite pe termen lung. In toate celelalte 9 cazuri, copiii deveniti adolescenti sau adulti nu au reusit sa isi depaseasca problemele: unul a devenit alcoolic si om al strazii (a murit, ar fi avut in prezent in jur de 60 de ani), alta fetita la varsta adolescentei a furat economiile bunicului, care a facut infarct cand a descoperit. Alt copil ajuns adult isi bate tatal, care acum este in varsta. O alta fetita care are acum 20 de ani nu a recuperat integral retardul, este foarte inceata in gandire si in activitatile pe care le face. Am vazut acum cativa ani un baietel adoptat de niste vecini, avea in jur de 4 ani si stereotipii care nu disparusera de cand era in familie. Copilul fusese diagnosticat la adoptie ca sanatos, iar cei care il adoptasera nu se pricepusera si nu au cerut o alta parere.
    O alta fetita care acum are in jur de 60 de ani a cheltuit tot ce avea si si-a dus ea la randul ei copiii la casa de copii.

    2). La copiii pana la varsta de un an nu se poate diagnostica retardul din nastere. La adoptia unui bebelus a carui mama este oligofrena, asa cum era un comentariu mai sus, trebuie sa fiti constienti de riscurile la care va expuneti.
    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) sunt studii pe copii sanatosi facute tot de un rus, Vigotki, care a descoperit ca daca la adoptie copilul avea IQ mamei biologice, dupa un an il aveau pe cel al mamei adoptatoare. Sigenele par decisive in situatiile descrise de dvs dar in primul rand eu as pune aceste nereusite pe traumele din copilaria mica, lipsa afectiunii, a ingrijirii de baza, olile mamei biologice, alcoolismul...
      Nimeni nu spune ca genele nu sunt importante, dar traumele bat orice gena. Lipsa afectiunii bate orice gena.
      Educatia poate schimba comportamente, nu caractere:), caracter oribil paote avea copilul adoptat sau cel biologic:).
      Menirea mea ca parinte adoptiv/biologic este sa mi iubesc copilul, sa l sprijin cat pot de bine si sa ma bucur de el:), mai departe e lupta lui:) - e un aprteneriat, eu imi fac partea mea de treaba, tu pe a ta, ca un dans:), copilul nu e o fiinta amorfa la 20 ani, este singurul responabil pentru el si devenirea lui:).

      Ștergere
    2. buna eu nu reusesc sa inteleg,in 2017 cum statul sau serviciul adoptii pt copii,dau copiii acestia precum obiectele.Nu se tine cont de sentimentele copilului sau compatibilitatea copilului cu al familiei care il adopta.Sunt asa numitii psihologi care ar trebui sa puna mai presus de orice binele copiluilui...dar evident merg sa faca vizite la domiciliu asa numitei familii adoptive servesc o cafea,isi umple buzunarele si pleaca...fara sa se sesizeze binele real al minorului.Doresc sa depun plangere care e procedura?multumesc.

      Ștergere
    3. blog interesant.

      Ștergere
    4. Nu stiu care e procedura, presupun ca trebuie sa faceti o reclamatie scrisa adresata directorului, la registratura din cadrul Dir de Prot copilului din jud dvs. Dar pe cine reclamati?

      Ștergere
  46. Fireste ca este normal ca dumneavoastra sa faceti tot ceea ce este posibil sa ii fie bine copilului, iar cand este mare este treaba lui sa isi ia deciziile. Totusi noi ramanem "parinti", iar ei "copii" si avem grija de ei toata viata.
    Nu stiu daca IQ-ul are legatura cu felul lor de a fi, o parte dintre copiii despre care am scris mai sus au facut facultate.
    Totusi, copiii biologici cu caracter oribil, din fericire, sunt foarte rari :)
    Parerea pe care am scris-o mai sus a fost pentru ca in general, tot ce am gasit scris in forumuri, bloguri, despre adoptie este pozitiv, fara sa fie prezentate si problemele care pot sa apara. Foarte multi dintre cei care se gandesc sa adopte nu stiu eventual ce ii poate astepta mai departe. Foarte multi isi doresc un copil mic, sanatos, in speranta ca acesta va creste, va fi bun, frumos, cuminte si va face parte din acea 1/3 care a reusit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Isi doresc un copil mic tocmai pentru a-l feri de traume...Sa va uitati pret de 10 minute la un copil de cateva luni pe care o mama il poarta mereu intr-un sistem de agatare ca sa-i fie cat mai aproape. Copiii adoptati au petrecut luni, paote chiar ani intr-un patut uitandu-se la un tavan alb pe fond alb...
      Nu cred ca sunt rari copiii biologici cu caracter urat, cum nici nu cred ca daca esti abandonat ti se schimba caracterul intr-unul oribil... Cred ca traumele si viata da te pot face perfect adaptat, egocentric, lipsit de empatie, imposibil sa lase garda jos si sa accepte sau sa ofere iubire, imposibil sa aiba incredere in cienva.

      Ștergere
    2. Un copil e un burete nu stim cat e biologic, cat e educatie, cat e caracter, cat e trauma, cat e... fiecare speram ca vom aborda pas cu aps ce apare:). Pornim la drum plini de iubire de oferit si de elan, apoi ne adaptam asteptarile, dorintele, visele, ca in cazul in care nasti un copil cu nevoi speciale. un copil adoptat este un copil cu nevoi speciale, unii fac progrese remarcabile si se recupereaza ca de la sine, altii au nevoie de ajutor mult, altii bat pasul pe loc si sunt cronici. Copilului adoptat ii lipseste o nevoie fundamentala pe care parintii, apoi el trebuie sa o depaseasca, sa o integreze, sa o accepte si ideal sa faca ceva pozitiv din ea. Sa cresti un copil este cel mai greu lucru pe care il faci in viata, indiferent daca il nasti sau il adopti. Un parinte adoptiv pe de alta parte nu ia nimic for granted, mereu trebuie sa cantareasca, mereu trebuie sa fie in alerta, sa panseze, sa apere, sa echilibreze... Pe de alta parte copilul meu nu e un copil adoptat si punct. Este copilul meu, care-mi filtreaza orice gand, orice vis, orice suferinta, care-mi bucura inima ca nimeni altul si-mi intinde nervii ca nimeni altul. Sa fii parinte inseamna sa iubesti NECONDITIONAT (asta inseamna in ciuda a ceea ce se poate intampla sau se intampla rau) - asta inseamna sa iubesti si cand nu primesti nimic in schimb, chiar cand primesti rau in schimb. Poti sau nu poti sa adopti? Stii cati oameni s-au temut de gene si nu au adoptat? Majoritatea au 50-60 ani...ar fi putut face viata unui copil mai frumoasa, viata lor mai bogata. Poate acum n-ar mai fi atat de linistiti, poate aravea copii betivi si rai sau poate ar fi avut copii buni si nepoti..., poate nici nu conteaza astea ci faptul ca ar fi iubit dincolo de ei in ultimii 20ani.

      Ștergere
  47. Ce simpatica e asta cu "sunt rari copiii biologici care sunt răi" :) in familia mea, copil biologic a furat banii bunicii mele. Între prietenii mei, copii biologici, s-au drogat, au fugit de acasă, au furat de la părinți, au făcut probleme mari la școala. Dacă e sa ii număr, din 20 de prieteni cu care am crescut, biologici Toți, 15 au făcut cele de mai sus.
    Așa ca eu nu cred in prognoza cu "adoptatii au predispozitie sa fie rai".

    RăspundețiȘtergere
  48. Tot cazuri concrete in familia mea biologica: 2 mătuși căsătorite, care acum la 60 de ani, regreta maxim ca nu au adoptat. Ne vad pe noi cu fiul nostru si bucuria noastră, si mi-au mărturisit ca toată durerea si regretul lor ca nu au fost in stare sa treacă peste prejudecăți sunt imense.NU SUNT GARANȚII când e vorba de copii, de destinul unui om.EXISTA RISCURI cu ORICE copil. Prin meseria pe care o am cunosc tineri din diferite categorii: Crescuți in familii foarte bogate, Crescuți in familii medii, sărace, Crescuți in centre de plasament. Viața bate filmul întotdeauna. Trauma bate orice, așa cum zice Anca. Copii născuți din familii bune, cum se zice, ajunsi Drogați pe străzi sau prostituandu-se de buna-voie. Din punctul meu de vedere adoptia e pentru oamenii dispusi sa iubească fără limite. Pentru oamenii dispusi sa renunțe la așteptari de genul "copilul meu va fi cuminte, ascultător, de nota 10". Eu am de-aface aproape zilnic cu copii născuți in familii, copii biologici,care sunt plini de durere si ura fata de părinții care o-au născut.Si am cazuri de tineri Abandonați care sunt EXEMPLARI: adică si-au găsit echilibrul si drumul in viața. Si trăiesc frumos si cu bucurie. Bine ar fi sa ne evaluam fiecare si sa avem grija la idei precum copii biologici vs copii adoptati, ca definitie a unui gen. Au fost alții care ne-au împărțit pe rase, specii, si au decis ca o culoare a pielii e mai buna decât alta, ca o etnie e mai prejos decât alta. Si n-a ieșit bine, niciodată. Pe sistemul asta, la scara mai mica, dar tot nociva, se fac discriminări precum: aaaa, asta e copil adoptat de asta face atâtea prostii. Si aceeași prostie făcută de unul biologic, trece drept :AAA, lăsa-l ca încă nu știe, mai creste si mai învața. Nu zic eu ca adoptia e lapte si miere, ca e pe baza de fluturi roz in flori înmiresmate. Dar e pe baza de straduinte si speranțe si iubire fără limite, fără condiționări.

    RăspundețiȘtergere
  49. Principala cauza pentru care multe dintre adoptii nu sunt reusite este chiar la familiile adoptive care aleg adoptia ca si ultima solutie pentru a avea un copil. Cel putin in zilele noastre, mamele adoptive aleg aceasta varianta dupa o perioada de 5-10 ani de tratamente de fertlizare nereusite (tratamente hormonale care te si dezechilibreaza psihic), foarte multa frustrare, neimplinire, etc.
    In contextul in care te gandesti tot timpul ca propriul copil biologic ar fi fost mult superior celui adoptat, daca ar fi fost al meu n-ar fi facut x, n-ar fi facut y si te mai si exprimi de fata cu copilul, nu ar trebui sa ai vreun fel de asteptari de la acel copil care ajunge betiv, drogat, etc..
    In contextul in care adopti un copil sanatos psihic(se poate vedea asta de la varsta de 2-3 ani) si acel copil traieste intr-un mediu armonios, cu siguranta se va dezvolta frumos si parintii vor fi mandri de copii.
    Nu mai scrieti tampenii pe internet pentru a face oamenii sa renunte la ideea de a adopta un copil deoarece dati dovada doar de multa ignoranta si faceti rau atat unor copii care ppoate pierd sansa de a fi adoptati cat si parintilor care nu vor trai niciodata bucuria de a fi parinte.
    M.S.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu va mai uitati in gradina altora si puneti problema la modul "ce parinti minunati" si ce copil tampit a iesit fie el bilogic sau adoptat pentru ca nu stiti cu adevarat ce se intampla in acea familie, cat de functionala sau disfunctionala este, cat timp au acordat acelui copil, etc. Va dau exemplul unei avocate care a adoptat ca mama singura si care nu este multumita de copilul adoptat; femeia are f multe pretentii insa copilului ii ofera extrem de putin: ii spune zilnic ca nu este suficient de desteapta, o lasa cu o bunica care nu agreaza fetita cand pleaca in vacante...acum va intreb...ce pretentii poti avea daca te consideri mare doamna dar esti incapabila sa fii mama? Sunt foarte multi copii bilogici care primesc frimituri de la proprii parinti si ajung sa aiba o evolutie in consecinta. Mostenirea genetica are o contributie de maxim 25%, cel mai important este mediul in care creste copilul. Cine isi doreste cu adevarat sa isi creasca copiii armonios ar trebui sa le ofere multa iubire, atentie, ajutor, sprijin neconditionat, sa.i incurajeze, stc. Daca iti cresti copilul spunandu.i zilnic cat este de prost, incapabil, cate ai reusit tu si el este bun de nimic vei esua cu acel copil fie el adoptat sau biologic. Adoptati cu incredere si lasati prejudecatile din lumea a treia. Cititi, fiti deschisi la minte si suflet si veti avea parte de bucurii incredibile. Succes! MS

      Ștergere
  50. Pentru M.S.: Nu cred ca puneti problema corect si nu este genul de discutie pe care imi doresc sa o port cu cineva. Eu cred ca v-am vorbit frumos si este un blog frumos si este pacat sa il stricati vorbind astfel. Este ultimul raspuns pe care vi-l dau.
    Incurajez adoptia ca alegere personala, dar cred ca ar trebui sa fie o alegere constienta, sa se cunoasca toate fatetele. Fireste poti sa vezi doar partea buna, frumoasa. Consider ca o informare corecta si nu doar cu idei venite din inima sau citite este mult mai utila celor care vor sa adopte. Nu inseamna sa ii descurajati, inseamna sa stie ce au de facut. Intr-adevar la 2-3 ani ar trebui sa se poata spune daca copilul are retard sau nu, cu conditia sa fie pus diagnosticul corect. In ceea ce scrieti dumneavoastra este multa teorie, fara sa fie sprijinita de o cautare practica. Din pacate nu este vorba de matematica cum spuneti dumneavoastra, faci x si obtii y.
    Iar daca totusi ai facut x, dar nu ai obtinut y, este vina ta, ca nu ai facut cum trebuie.



    Pentru Neag Andreea: Asa este, este trista o viata in care sa nu fii inconjurat de copii.
    Cred ca toti adolescentii fac prostii mai mici sau mai mari. Depinde cum continua cand devin adulti.
    Intr-adevar in adoptie ar trebui sa fie vorba de iubire si este foarte frumos cand este asa. Nu ar trebui sa fie diferente intre oameni si totusi diferentele exista. Probabil ca gresesc cu impartirea pe categorii.
    Si eu imi propun sa adopt 3 copii, asa mi-am propus de la inceput.
    Fireste ca imi doresc sa aiba suflet bun, sa ii iubeasca pe cei din jur. Fireste ca mi-as dori sa faca facultate, dar daca nu vor dori, va fi bine si daca vor avea o meserie.
    Dar nu as fi pregatita sa adopt un copil cu un retard mental care nu poate fi recuperat. Si cred ca asa cum sunt eu, sunt multi dintre cei care vor sa adopte.

    RăspundețiȘtergere
  51. Stimata doamna anonim, Marea majoritate a adoptiilor sunt facute de catre familii care nu pot avea copii biologici dupa multi ani de discutii pro si contra adoptie, pentru ca din pacate aceasta este mentalitatea in Romania. Mi se pare absurd sa vii cu povesti nereusite de adoptie de acum o mie de ani cand societatea era foarte limitata, copiii erau educati cu batul si alte povesti din comunism. Este riscant sa adopti un copil sub 3 ani si la fel de riscant este sa nasti un copil in zilele noastre avand in vedere ca exista un caz de autism la o suta de copii nascuti si nuneroase alte afectiuni psihice gen adhd, etc. Una dintre prietenele mele are copil cu autism si alta copil cu adhd, ambii copii biologici. La varsta de 3 ani poti pune un diagnostic corect unui copil si astfel te vei gasi in situatia fericita in care ai certitudinea unui copil sanatos. Ar fi bine sa fim atenti ce postam in spatiul online si sa nu influentam in vreun fel negativ initiativa de a adopta pentru ca sunt incredibil de multi copii in sistem, 60000 si doar 1800 de familii atestate
    . Am intalnit si familii care au propriul copil biologic de 20 de ani si vor sa adopte ceea ce mi s.a parut extraordinar. Eu ii incurajez pe toti oamenii frumosi, asemeni Ancai, sa salveze cate un copilas amarat care va aduce enorm de multe satisfactii. Oamenii din sistemul de adoptii sunt in mare parte neinstruiti, se comit multe abuzuri, situatia este jalnica la noi asa ca va recomand din tot sufletul sa salvati un copilas. Nu va ganditi ca subteti prea tineri sau prea batrani...eu as adopta si la 55 de ani...:)...daca aveti resursrle materiale si spirituale necesare va recomand cu incredere...MS

    RăspundețiȘtergere
  52. Buna seara.Cineva cu o reusita pe adoptii internationale ???Suntem la inceput de drum si as dori sa stiu daca sunt familii care aú ajuns sa-si stranga puiul in brate.....va multumim anticipat

    RăspundețiȘtergere
  53. Buna seara! Incantata de unele postari, socata de altele.O sa-mi scriu pe scurt "poveste" sperand sa nu plictisesc. Asistent maternal sunt, acel "monstru" pe care il descria acum ceva timp un domn pe aici. Nu mi-am luat un job pt ca daca imi luam un job luam un copil, nu 3 frati (din proprie dorinta)...un as. maternal primeste salariu doar pt un copil, pt cel de-al doilea ia doar 15% iar pt mai multi nu se mai adauga nimic la salariu. Am adus un bebelus de 3 luni acasa si din prima clipa am stiut ca e nascut pt noi iar noi suntem nascuti pt el. Asa ca dupa 3 ani de formalitati, rabdare, plans, dezamagire, vise am reusit sa il adoptam. Am hotarat sa lucrez in continuare (tot omul are nevoie de un salariu) asa ca am adus ulterior, pe rand, la noi acasa inca doua surori ale lui. Cu una dintre ele suntem la inceputul procedurii de adoptie ( acum, cu ajutorul Domnului care a dat putinica minte autoritatilor, e totul mult mai simplu) si ne rugam sa avem putere sa muncim intr-atat incat sa adoptam si pe urmatoarea:). Nu imi trebuiesc lauri, am facut ce am simtit. Nu contest ca nu-s exceptii dar majoritatea as maternali, desi nu adopta, fac lucruri extraordinare pt micutii care ii cresc. Iar referitor la ce am vazut postat de doamna iluana pe 3 august 2016.... nu judec eu dar nici nu pot sa nu comentez. Stimata doamna iluana eu am vazut parintii biologici cand baietelul avea 1 an si 5 luni si eram deja pe la jumatatea procedurii. Am avut un soc la vederea lor ( nu voi spune de erau cu probleme de sanatate, rromi, sau orice alt motiv invocat de dv in refuzarea unui copil). Da! Un soc, dar nu dezamagire pt ca acel copil era al nostru, nu al lor si nu ne-am intors din drum. Nici macar nu ne-am indoit o clipa. Rezultatul il vedem azi, copiii sunt marisori, baietelul are deja 11 ani si credeti-ma ca sunt cei mai frumosi si destepti copii. Sunt minunati! Repet! Nu va judec, va sfatuiesc sa renuntati la idee acum decat sa fiti chinuiti toata viata in cazul in care copilul nu se va putea ridica la asteptarile dv. Stiti, eu nu mi-am ferit copiii de cei ce le-au dat viata, nici eu nu ma feresc....ne intalnim din cand in cand cu totii si in ciuda "conditiei" lor ii voi respecta toata viata pt ca ei ne-au adus in casa soare. COPILUL ADOPTAT CRESTE 9 LUNI IN BURTICA UNEI FEMEI SI 9 LUNI IN INIMA UNEI MAME (a mea, a dv sau a oricarei alte femei care adopta) asta ne spunea noua un minunat psiholog atunci cand faceam cursurile...sunt vorbe care noua ne-au dat incredere deplina. Si tot dansa ne-a inmanat o poezie care si acum sta la loc de cinste in camera copiilor mei. Sper sa va ajute in luarea unei decizii corecte.

    Au fost odată doua femei
    Care nu s-au întâlnit niciodată:
    Una de care tu nu-ti aminteşti,
    Alta pe care o numeşti MAMA.
    Doua vieţi diferite, in împlinirea uneia singure: a ta.
    Una a fost steaua ta , Alta iti este soarele.
    Prima ti-a dat viata, A doua te invata cum sa o trăieşti.
    Prima a aprins in tine nevoia de dragoste,
    A doua este aici ca sa o satisfacă.
    Una te-a oferit spre adopţie: Era tot ca putea face pentru tine.
    Cealaltă se ruga sa aibă un copil si Dumnezeu a indrumat-o către tine.
    Si acum când plângând tu imi pui eterna întrebare:
    Moştenirea naturala sau educaţie, Al cui fruct sunt eu?
    Nici al uneia,nici al alteia Copilul meu - ci pur si simplu:
    Al celor doua forme diferite de DRAGOSTE.
    (POET FILIPINEZ NECUNOSCUT )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, mi_au dat lacrimile. Va multumesc ca ati scris.

      Ștergere
    2. Multumesc pentru efortul pe care il depuneti ca sa impartasiti cu noi din experienta voastra. Va iubesc, oameni cu suflet mare!

      Ștergere
  54. Multumesc Cerului că existați! Sper să mai fie și alți asistenți maternali ca dv. Multă sănătate și multe bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  55. intrebare- la cat timp dupa adoptie,se poate scoate copilul din tara? in concediu. si daca nu este trecut inca pe numele parintilor,tot asa,la cat timp?

    RăspundețiȘtergere
  56. Intrebare: cat dureaza decizia tribunalului in privinta incredintarii in vederea adoptiei? Cred ca nu exista un termen fix dar macar o perioada medie...? Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copilul/copiii sunt incredintati pentru o perioada de 90 de zile, urmand ca apoi sa fie incredintati definitiv de instanta judecatoreasca, daca ambii parinti adoptatori isi exprima acordul in acest sens

      Ștergere
  57. SUNT O MAMA DE MARIE NAZDRAVANA, ESTE A NOASTRA DE LA NICI DOI ANI ACUM AVEM APROAPE 7 ANI. NU REGRETAM NIMIC ESTE A NOASTRA CU RACELI MULTE CU SI MAI MULTE OBRAZNICII LA SCOALA, DAR CU SATISFACTIA CA NU TRAIM DEGEABA.DACA VA DORITI DIN TOT SUFLETUL ADOPTATI ORICE COPIL, NOI NU AM FOST MOFTUROSI GANDIND CA EXISTA REZOLVARE LA TOATE PROBLEMELE SI CREDETI- MA AU FOST MULTE. ASTFEL PE MARIE AM AVUT-O INTR-UN AN SI UN PIC. DOAMNE DOAMNE A VRUT SA FIM TREI, SEAMANA CU TATA SI LA FIRE CU MAMA.

    RăspundețiȘtergere
  58. Buna! Suntem o familie in curs de atestare, avem naturali 2 fete si un băiat, dorim încă un băiețel intre1-4 ani...după ce am făcut cursul si am răsfoit toate forumurile de adopție părerea mea este ca părinții sunt cei salvați si nu copii, așa trebuie privită situația mai ales de cei care nu au copii....sunt foarte multe familii si putini copii care se potrivesc cu pretențiile adoptatorilor, nu imi place când văd ca multi se considera mari salvatori dar situația este exact invers!

    RăspundețiȘtergere
  59. Nu geneticul este important ci traumele pe care le aduna din momentul abandonului. Din acest motiv sunt mai predispusi la unele afectiuni, comportamente. Au nevoie de niste parinti hotarati care sa ii accepte asa cum sunt, care sa ii iubeasca neconditionat.
    Din punctul meu de vedere daca ai si cea mai mica urma de indoiala, mai bine renunti. Ganduri de genul daca ar fi fost al meu biologic ar fi fost mai destept, nu se descurca la scoala pentru ca este adoptat nu au ce sa caute. Mai bine va canalizati toate resursele pe rezolvarea problemei nu pe gasirea unei explicatii. De cele mai multe ori rezultatele nu intarzie sa apara, dar necesita timp, multa rabdare, informare si iubire neconditionata.
    Degeaba cautati "copilul ideal", el nu exista, toti sufera de trauma abandonului, nu adoptati ca sa obtineti recunostinta, nu adoptati ca sa va satisfaceti propriile esecuri, adoptati ca sa oferiti iubire.
    Sunt de acord ca fiecare trebuie sa isi asume doar ce poate sa duca. Nici eu nu as putea sa imi asum un copil cu grave probleme de sanatate, dar daca l-am adoptat, atunci al meu e, orice s-ar intampla. Si nu ma gandesc ca e mai prost pentru ca e adoptat sau ca are un comportament nu stiu cum deoarece este adoptat.
    Este usor sa judeci din afara, insa pentru reusita unui copil in viata conteaza multe, in special ce se intampla in familie. Daca acel copil nu este acceptat, daca parintii nu ii ofera ceea ce are nevoie (si aici nu ma refer la lucruri materiale ci la iubire, structura, terapie daca este cazul, familie echilibrata) atunci se indreapta clar spre esec.
    Da, asa este, multi copii rromi sunt declarati romani sau au doar un parinte rrom si este trecuta doar etnia mamei sau nu au etnia declarata? Si ce daca? Nu discut despre toleranta, etc aici, dar daca nu esti dispus sa iti asumi asta mai bine renunta. Prioritatea sunt copiii, pentru ei trebuie gasite familii, nu invers. Da, e o lege proasta, dar trebuie sa va puneti asteptari realiste si sa va intrebati daca sunteti dispusi/capabili sa plecati pe acest drum. Daca mostenirea genetica este cea care va opreste in cazul copiilor rromi, ea nu conteaza asa de mult, conteaza cate traume a acumulat pana la adoptie si cum va fi integrat in familia adoptatoare.
    Baiatul meu e roman in acte, insa mi s-a spus la directie ca tatal e rrom, ca urmare are niste ochi negri cum rar am mai vazut. Ochii de fapt au fost primul lucru care m-au atras la el: mari, expresivi si negri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt elena parerea mea este ca nu conteaza ce este ca nici un copil pe lumea asta nu e vinovat ca este abandonat din motive personale sau nepersonale fiecar copil are dreptul la o viata mai buna si la o familie care sa i iubeasca pt ca copii sunt soarele in casa si veselie

      Ștergere
  60. buna seara sunt elena si eu vreau sa adopt un copil nu conteaza ca e baiat sau fata dar vreau sa fie pana in 1 an dar ce vreau sa intreb este ca eu am casa in constructie ce ziceti reusesc sa am un copil

    RăspundețiȘtergere
  61. Bună ziua, eu și soțul meu am dori să adoptăm. Avem salariul de 1500/pers, datorii la banca de 1000 Ron făcută pentru apartamentul nostru cu 3 camere. Știți cumva dacă ne-am încadra că venit pentru adopție?

    RăspundețiȘtergere
  62. Buna ziua la toata lumea.
    Sotul meu si cu mine sintem stabiliti in Germania si am dorii sa adoptam un copil din Romania.
    Am facut 3 incercari de fertilizare In vitro si din pacate nu am reusit sa avem copii.
    Cautind pe google am gasit acest blog foarte interesant si m-am hotarit sa va scriu si eu.

    As dori sa stiu daca a mai adoptat cineva international si ce demersuri a trebuit sa faca in tara care locuia si in Romania.
    Va multumesc anticipat, Raluca

    RăspundețiȘtergere
  63. Buna ziua tuturor!
    Am parcurs cu foarte mare interes toate comentariile de pe acest blog. In primul rand, as vrea sa va felicit pentru faptul ca tineti acest blog activ, cred ca este foarte util celor care doresc sa adopte un copil.
    Si eu fac parte din categoria celor care doresc sa adopte. O fetita. Am deja un baietel biologic. Dar si o varsta la care nu prea ma mai simt in stare sa iau de la capat o noua sarcina, dupa experientele din trecut. Prima nastere, a fost un copil mort. Abia dupa vreo 6 ani, mi-am facut curaj sa incerc din nou. 6 ani ingrozitori, o agonie pe care nu o doresc nimanui. Insa, toate aceste lucruri m-au facut sa vad viata altfel, sa apreciez copiii, indiferent de etnie, capacitati intelectuale si orice altceva vreti voi... Da, imi doresc foarte mult o fetita si am decis sa adopt una. Pentru cei care se tem de adoptie sau care au asteptari foarte mari, as dori sa va spun doar atat: un copil e o minune in viata oricui, modul in care acesta se dezvolta, depinde numai de cel care il creste. Copiii imita adultii. Pe de alta parte, nu este nici o tragedie daca nu are rezultate extraordinare la invatatura. Si asta va spune o persoana care pana la 30 de ani a stat numai in scoli. Pentru orice exista rezolvare. Poate copilul va fi bun la sport. Sau poate va canta bine la pian. Nu va panicati, nu disperati la gandul ca nu va ajunge doctor sau inginer sau cine mai stie ce. Concentrati-va mai mult pe felul in care ii construiti afectivitatea, sensibilitatea, chestiunile acestea soft. Ce oferiti, asta veti primi inapoi. Daca ti-e teama sa adopti, cred ca este mai bine sa renunti. Eu stiu de la bun inceput ca exista o foarte mare posibilitate sa nu gasesc o fetita blonda si ochii albastri. Dar acest lucru este irelevant. Fetita mea va fi exact asa cum trebuie. La fel ca si copilul biologic. Ce va deveni mai tarziu, depinde numai de mine.

    RăspundețiȘtergere
  64. Nu trebuie să ai un anume venit pentru adopția unui copil, dar normal că trebuie să ai posibilitatea de a crește un copil.

    RăspundețiȘtergere
  65. Buna ziua tuturor!Spuneti-mi va rog cum e posibila monitorizare copilului in alta tara,daca a fost adoptat in republica Moldova

    RăspundețiȘtergere