Faceți căutări pe acest blog

duminică, 4 septembrie 2016

Spunem sau nu spunem la scoala despre adoptie?

Intr-o saptamana Ilinca incepe clasa zero.
Daca la gradinita am spus doamnelor ca e adoptata, ca nu e un secret, dar nici nu as vrea sa fac public, ma intreb daca la scoala e nevoie sau e indicat sa spun invatatorului. Ilinca stie ca este adoptata, isi cunoaste povestea reala, adaptata la nivelul ei de intelegere.
La gradita avea alt certificat de nastere si a fost oarecum firesc sa explic situatia, in plus avea foarte putine cunostinte pentru varsta ei, ceea ce nu e cazul acum.
Nu este nici pe departe un secret, dar o doamna care mi-a lasat un comentariu mi-a sugerat sa fiu cat mai discreta ca e spre binele copilului.
Alte pareri?

24 de comentarii:

  1. Eu nu as da explicatii nimanui. Fie ca este biologic, fie ca este adoptat, tot copilasul tau ramane. Si eu as merge pe discretie. Pana la urma, lumea trebuie sa-si vada de treaba .

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca spui, o sa apara tot felul de intrebari inutile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Parerea mea este sa nu spui...Nu iti pot oferi argumente aici, dar ele exista. In plus, am si un feeling negativ referitor la o eventuala marturisire. Pe de alta parte, daca invatatoarea e tanara/ moderna, la un simplu click s-ar putea sa iti gaseasca blogul si sa afle. Oricum, u have the right to remain silent:) Catalina R.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna,
    Te rog imi poți spune cu ce să încep pe acest drum al adopției?
    Îmi doresc f.mult un copil.
    Îmi este frică de singurătate și de ideea de a nu fi mama. Mulțumesc

    RăspundețiȘtergere
  5. In general, in viata mea de pana acum, a functionat bine principiul: cu cat stiu oamenii mai putine lucruri despre mine, cu atat am mai multa liniste sufleteasca, cu atat sunt mai ferita de parerile lor (nu total, bineinteles :)) si-mi pot urma calea cu destula tihna.
    Oameni = colegi de serviciu, cunostinte, rude, prieteni mai indepartati etc; nu sunt inclusi aici prietenii foarte buni (si foarte putini, de altfel).
    De cate ori am lasat garda jos si am dezvaluit ceva important despre mine celor multi, la un moment dat, aproape fara exceptie, acel ceva a fost folosit de cineva impotriva mea, ranindu-ma.

    Referindu-ne concret la adoptie, la noi inca sunt destui oameni reticenti - chiar si oameni credinciosi care merg la biserica duminica de duminica, care se roaga zilnic si se spovedesc regulat (asta chiar e inexplicabil).
    Nu stiu, draga mea, cum e bine. Eu gandesc ca discretia ar fi buna pentru Ilincuta la varsta ei, ca sa nu fie tulburata de oamenii tulburati, dar nu sustin ca e corect cum gandesc. Gandeste-te cum a fost la gradinita (daca spunand educatoarelor a fost bine, rau sau neutru)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu as spune. Parintii copiilor biologici spun? De ce Ilinca sa fie privita ca o exceptie?

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna Anca!
    Te urmaresc de mai bine de un an, de când am plecat si eu pe calea asta a adoptiei (din pacate noi inca mai asteptam copilasul). M-au impresionat pana la lacrimi povestile tale si ale Ilincai si inca ma surprinde ca mai exista oameni cu un suflet asa de mare, desi mai mereu imi pun întrebarea: unde sunt ei?.
    Când ne-am hotarat sa adoptam am povestit si noi cu cunostinte apropiate, prieteni, rude, ... si am fost dezamagita sa constat ca desi suntem in anul 2016 mentalitatea multor romani a ramas neschimbata. Asa ca personal nu as opta pentru a face publica adoptia. Poate in timp si cu cine poate sa inteleaga si sa se comporte normal. Nu stiu daca este cea mai buna solutie, dar eu o vad ca o modalitate de a evita sa fi ranit.
    Sunt foarte curioasa ce o sa faci pana la urma, astept povestile tale in continuare si iti doresc Mult Succes si tie si Ilincai in noul an scolar!

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Anca, si multumesc (pt tot, blog, povesti mununate si exemplu de viata). Pe langa aspectul de bun simt ca nici parintii biologici nu dau explicatii, as mai atrage atentia asupra aspectului: copiii pot fi foarte cruzi, izoland un copil care este "diferit". Avand in vedere ca va fi in clasa cu aceiasi copii cativa ani buni, asta va conta o lunga perioada de timp. E chiar greu de judecat din afara, toate aspectele care pot duce la un climat de incredere sau neincredere pot fi simtite doar de tine la fata locului. Sunt sigura ca vei lua decizia buna. Si Parintele o sa te ajute. Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  9. Anca, am citit articolul acum cateva zile si mi-a ramas in minte. Cred ca poti sa nu spui, in ideea ca nu e esential, dar Ilinca stiind, oricand poate zice, intr-o discutie cu colegii sau chiar in timpul orei povestind despre familie de exemplu, si eu cred ca e bine ca doamna invatatoare sa stie, nefiind un secret. Ca o vor izola copiii.. asta depinde si de invatatoare, care daca stie, ii poate chiar pregati pt asa ceva, poate discuta cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Anca, eu astept de 2 ani sa adopt un copil cu varsta de aproape 6 ani si iti spun sincer ca nu voi anunta la gradinita si scoala ca am un copil adoptat. In situatia in care Ilinca se va afla in mijlocul unui conflict care va fi subiect de discutie la o sedinta cu parintii, vei fi pusa intr.o situatie delicata si copilul va fi aratat cu degetul pt ca este adoptat. Cunosc multe situatii de copii adoptati care au fost marginalizati de catre copii si invatatoare pt ca sunt adoptati, deci tigani si rai, copii care creeaza probleme. Ilinca este deja maricica si o poti invata sa nu povesteasca la scoala pt a nu avea probleme cu copiii mai putini educati. Noua ne.au povestit la directie de f multe astfel de xazuri, in concluzie iti recomand discretie totala si tie si ilincai. Cu drag, MS

    RăspundețiȘtergere
  11. In primul rand bafta la scoala! Sa ii dea Domnul o invatatoare cu vocatie si colegi buni! Referitor la intrebarea ta, cred ca ar trebui sa asculti de ce iti spune tie sufletul si sa nu pornesti cu idei preconcepute! Cred ca poti lua o decizie si pe masura ce evolueaza lucrurile, functie de ce si cum vei simti! In plus, in afara de instinctul tau si sfatul oamenilor a caror parere o pretuiesti deja, noi restul nu ar trebui sa prea contam. Si, cu tot respectul, nu ar trebui sa conteze sfatul celor care nu au inca experienta practica a adoptiei si a integrarii copilului intr-un colectiv. Nu pentru ca nu ar avea bune intentii, ci pentru ca atunci cand esti in miezul lucrurilor altfel gandesti. De ex, noi am adoptat o fetita dar este mica, la gradinita, cand vorba ta, altfel stau lucrurile. Eu sunt atat de fericita si de mandra incat spun aproape oricui. Si daca, inainte de adoptie, multi se aratau reticenti, dupa, pana acum, am avut doar reactii grozave de la toata lumea. Insa, ce voiam sa exemplific, este ca inainte sa adopt, in cei,3 ani de asteptare, eram mult mai neintelegatoare si intoleranta. Anii de frustrare in a avea un copil, dorinta disperata de a darui dragoste, ma facea sa nu pot vedea decat copilul suferind si pe mine, nimic altceva. Astazi, cand ea imi lumineaza viata, sunt mai calma si mai intelegatoare, m-am schimbat mult. Si oricum ar fi, vedeti-va de drumul vostru frumos impreuna!

    RăspundețiȘtergere
  12. Poti pune in balanta: cui ii foloseste daca spui? Daca spui, cui i-ar putea dauna?
    Problema nu e daca spui tu, ci daca spune fetita, ca e posibil sa ii scape intr-o zi si abia atunci s-ar putea naste o problema. Nu ar trebui sa fie un secret, ci o informatie care nu are prea mare relevanta in economia clasei, deci abordeaza problema cu tot firescul din lume si nu face un caz din asta. La fel, daca fetita ta a crescut cu ideea ca e perfect normal ca e adoptata, poate nu va considera asta ca pe un lucru special si daca se va scapa si va spune, copiii nu vor da mare importanta si vor trece cu usurinta peste. Totusi, in masura in care se poate, eu mi-as invata copilul sa nu spuna prea multe despre el sau din casa.

    RăspundețiȘtergere
  13. de mult timp iti citesc blogul asta dar de comentat nu, ca nu am ce scrie.
    Acum ti-as zice un lucru: daca nu e musai nevoie, nu mentiona.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce hotarare ai luat? :) Ce e imi vine in minte este ca daca spui, iti este tie de folos.. In caz ca apar probleme le iei in considerare de la inceput, sunt asadar mai usor de rezolvat, te intareste, te reglezi la "firesc", si pe ceilalti.. Dar pe de alta parte, familia voastra nu e cu nimic neobisnuita fata de altele si nu trebuie sa pui pancarda cu vreun anunt deasupra capusorului vostru. Daca era o problema de alta natura, gen o problema la un piciorus, era mai usor de neglijat subiectul. Nicoleta Barbieru.

    RăspundețiȘtergere
  15. N-am spus:). N-as vrea sa devina din "un copil foarte bun" in "ce copil bun in ciuda faptului ca e adoptata:)". O sa vad pe parcurs daca e necesar:), necesar ar fi daca ar spune Ilinca, in rest..:)

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu sunt profesoara la liceu. E o mamica de fetita adoptata la clasa la care sunt diriginta. Repeta aproape obsesiv ca fetita e luata de mica... De parca s-ar scuza pentru toate relele. E trist. A crescut-o totusi de cand era bebel.

    RăspundețiȘtergere
  17. Daca as fi in situatia ta, la inceput nu as spune, nu pentru ca ar fi un secret, dar sa nu devina lucrul definitoriu despre copilul meu faptul ca e adoptat. Mai tarziu, dupa ce copiii si invatatoare isi fac cate o parere unii despre altii si daca propriul copil ar vrea, nu mi s-ar parea gresit sa spun, asa ca pe un lucru firesc. dar la inceput, pentru a evita etichetarea si pana copilul isi gaseste locul sau, as prefera sa fie nementionat.

    RăspundețiȘtergere
  18. Buna Anca,

    Pentru ca in curand, sper, o sa ne confruntam si noi cu asemenea intrebari, urmand "logica" societatii in care traim si judecand obiectiv, am ales sa nu detaliem nimic de genul "este adoptat" "organismelor" educationale, si nu numai.
    Logica ar fi urmatoarea: societetatea publica si uneori si cea privata, nu au educatia si capacitatea intelectuala necesara de a percepe adoptia ca un lucru firesc. Societatea romaneasca inca se bazeaza pe stereotipuri si sabloane, aici ma refer la unii educatori, profesori, invatatori, doctori si bineinteles alti copii. De exemplu, am vazut rani emotionale adanci lasate unui copil adoptat, de o cearta intre copii intr-un parc. Copii se cunosteau, mamele fiind teoretic prietene.
    Concluzionand, chiar daca noi ca parinti, pregatim copii sa inteleaga termenul si sensul de adoptat, si chiar daca copilul nu are nici o problema cu aceasta, consideram ca este mai bine pentru el daca societatea romaneasca nu ar sti acest detaliu.

    Toate cele bune,
    Elena.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. va rog frumos sa nu introduceti medicii in lista celor cu prejudecati in privinta adoptiei,ar insemna ca sugerati ca medicii sunt niste idioti fara nici un strop de creier.cum ar putea sa aibe un medic prejudecati in privinta adoptiei? :))) medicul e primul sa sprijine parintele adoptiv si copilul pe acest drum.uneori copii nu au istoric medical si doar medicul e cel mare poate evalua situatia...cred ca irosesc timp si energie pt.ca,cert ma adresez cuiva care ii place sa se auda vorbind fara sa tina cont de ceea ce exprima.cum sa existe asemenea afirmatii in 2016? cine evalueaza un copil fara istoric cunoscut daca a avut rujeola? ufff.

      Ștergere
  19. eu cred că discreţia este salutară în acest caz ! nu toţi copiii reacţionează corect la o astfel de informaţie ! şi pun ''etichete'' ! mami a ştiut toată viaţa că a fost adoptată dar a fost şi este o hipersensibilă la reaţia celor din jur !

    RăspundețiȘtergere
  20. trebuie sa ne asumam lumea in care traim.Romania este o tara primitiva,plina de prejudecati,de rautati inutile si de dorinta bolnavicioasa de a-i rani pe ceilalati...astfel incat,eu sugera discretie.

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu le-am spus la scoala ca Matei e un copil adoptat din mai multe motive. In primul rand locuiesc intr0un sat in apropiere de FOcsani. In micile comunitati se afla tot si se discuta tot. In al doilea rand incerc sa-l pregatesc pe Matei sa infrunte problemele care apar indiscutii in cunostinta de cauza. El stie ca e adoptat si argumenteaza cum stie el mai bine acest lucru. Am avut surprize sa constat ca la locul de joaca copiii discutau ceva de genul ca daca nu esti cuminte, te duc ai tai la casa de copii. Proabil au auzit deja discutii acasa. Daca el e pregatit, invatatoarea/profesorii stiu, vor sti sa abordeze problema. Si Matei e tot in clasa 0.

    RăspundețiȘtergere
  22. Am depus si eu dosarul pentru adoptie, am o nelamurire in legatura cu modul in care << sistemul>> alege copilul pentru viitorii parinti.
    Poate cineva sa ma lamureasca despre acest proces si durata lui?
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere